Eram obișnuit cu oameni care reacționează instant, ca un foc de tabără atins de o scânteie,
mai ales atunci când instigam o discuție ce atingea acele colțuri fragile ale umanității — speranță, credință, emoție pură. Subiecte nepalpabile, imposibil de măsurat, și tocmai din cauza asta...


Privirea lui rămâne pe a mea, nemișcată. Ca și cum ar vrea să-mi scaneze gândurile. Să-mi
Speram doar că, atunci când nu va reuși, eșecul să nu-l lovească prea tare. „Nici una, nici
Eram obișnuit cu oameni care reacționează instant, ca un foc de tabără atins de o scânteie,
incompatibile cu felul meu de a funcționa. Nu pot să-mi pun încrederea în ceva ce nu pot
pentru o secundă, m-a făcut să realizez că am atins o coardă sensibilă — fără să urmăresc



Vrei şi tu să îţi faci un album foto online? Înregistrează-te!