singurătatea și, în același timp, de a o venera pentru spațiul sacru pe care mi-l oferea. Intimitate
mea era comoara pe care o păzeam cu dinții și unghii nevăzute, iar acum, fără preaviz, ea fusese străpunsă precum o țesătură fină de catifea — de vorbele lui Alexander. Întorc privirea
