dezgolită de orice mecanism de apărare. Zâmbetul mi-a tremurat pe buze, indecis între rușinea
recunoscută a unei emoții sincere și fiorul straniu al unei bucurii pe care nu știam cum să o port. Avea în glas acea sinceritate viscerală — rară, dezarmantă — iar eu nu eram tocmai învățată
