Cuvintele îmi curgeau natural. Erau o observație, nu o judecată. Un calcul, nu o emoție.
Atingerea ei pe umăr mă ia prin surprindere. Ușoară. Familiară. Aproape... liniștitoare. Ca o intruziune controlată într-o zonă pe care o țin, de obicei, blocată. O cutie pe care o ignor
