rostit, pentru că nu procesasem din prima ce-mi spusese. Când în sfârșit înțeleg, colțul gurii
mi se curbează involuntar. „Tot ce-am reținut e că m-ai numit frumos.” Îi arunc o privire complice, în timp ce gust din pahar, calm, stăpân pe mine. Apoi, las cuvintele să curgă, tăios și liniștit:
