„Sunt angelică,” continui, ridicând ușor bărbia într-un gest vag teatral, „dar să nu uităm: chiar
și divinitatea pedepsește păcatul, uneori cu o cruzime pe care nici demonii n-o pot imita.” Iar când trec pe lângă el, îmi las mâna liberă să i se așeze pe umăr într-un gest aproape tandru,


armura și semnătura mea. „Ai ratat, dragă Alexander,” încep eu, cu o voce domoală dar tăioasă
oricât le-ai îmbrăca în sacralitate.” Privirea mea, deși blândă, nu ezită. E clară, directă, la fel
„Sunt angelică,” continui, ridicând ușor bărbia într-un gest vag teatral, „dar să nu uităm: chiar
aproape matern — o atingere care nu consolează, ci domină subtil, așa cum doar femeile cu
grabă, iar pașii mei mă poartă către Katherine, care mă aștepta cu acea curiozitate caldă



Vrei şi tu să îţi faci un album foto online? Înregistrează-te!