îmi regăsesc repede calmul; trag aer în piept cu o grație exersată și, cu paharul lui Katherine
în mână — un Hugo răcoritor, cu note subtile de flori de soc și mentă —, mă întorc spre el, lăsând să-mi înflorească pe buze un zâmbet calculat, același care devenise, de-a lungul timpului,