Deloc surprinzător, într-o casă ca asta. „Au. Asta a durut. Și eu care credeam că ești genul
angelic.” Tonul meu era ușor, aproape jucăuș, dar ochii îmi rămâneau fermi. Zâmbetul ei — poate cel mai înșelător element din toată ecuația — îi susținea perfect aura de înger.
