să recunosc că mă înșelasem. Nu-mi împărțeam acoperișul cu fantome sociale sau cu exponenți
ai selecției naturale ratate, ci cu specimene aparte — ironici, versați, cu limba ascuțită și o plăcere clară pentru dueluri verbale. Dialogul dintre cei trei părea o partidă de șah în care fiecare
