spun, ridicând ușor din umeri, cu un gest delicat de autoironie, „ci doar să te protejez de luxul
periculos al așteptărilor deșarte.” Alexander, în cele din urmă, își făcuse milă de umanitatea mea fragilă și se dăduse la o parte din calea mea, iar eu, cu pașii mei egali, mă îndreptam
