un nor și așa mi-e bine. Aproape că mă bufnește râsul când îl aud pe Dante. Nu pentru că
ar fi spus ceva cu adevărat amuzant — nu, nu era genul care să-ți stârnească hohote, nici să-ți dea replici memorabile pe care le repeți în oglindă. Dar tocmai banalitatea replicii lui
