mi-a cerut din priviri ajutorul pentru a-și potoli setea. Am ridicat sticla, am turnat bourbonul
direct peste cafeaua lui semi-părăsită — o combinație dubioasă, dar demnă de context — fără să zic nimic. Doar i-am oferit un mic gest din cap, suficient cât să treacă drept „cu plăcere” în


dacă te luai după expresiile lor faciale. Era ceva în atmosfera de aici care îmi amintea vag
uitase să-mi spună parola de acces. Eu? Stăteam într-un colț, calm, cu un pahar de bourbon
mi-a cerut din priviri ajutorul pentru a-și potoli setea. Am ridicat sticla, am turnat bourbonul
dialectul meu nonverbal. Și-apoi, ca într-o regie atentă, a intrat în scenă Katherine. Frumoasă,
contează mai puțin decât tonul în care le livrezi: „Mă numesc Dante,” i-am spus, ridicând



Vrei şi tu să îţi faci un album foto online? Înregistrează-te!