era o mică donație de viață către univers. Și n-aveam multe de dat. Ochii mi s-au mutat spre
celălalt individ nou. Bărbat. Necunoscut. Genul care nu făcea risipă de expresii faciale — ceea ce, sincer, îl făcea automat suportabil. Ținea o sticlă de bourbon cu o naturalețe


cunoscut: am dus cafeaua la gură și am tras o înghițitură, lent, ca un om care încearcă să-și
N-aveam energia să țin pasul, dar n-aveam nici cum să nu observ că are prezență. Multă.
era o mică donație de viață către univers. Și n-aveam multe de dat. Ochii mi s-au mutat spre
care anunța ori oboseală cronică, ori caracter. Poate ambele. M-am ridicat fără grabă,
Un pact tăcut între doi oameni care știau să citească liniștea. Am sorbit ușor, simțind cum



Vrei şi tu să îţi faci un album foto online? Înregistrează-te!