Încăperea era învăluită, încă o dată, într-o tăcere grea, de parcă și pereții ar fi învățat între ti
că unele suflete nu trebuie deranjate. O tăcere familiară, aproape identică cu cea care mă însoțise întreaga zi, doar că acum avea și o formă umană. El era încă acolo — același bărbat,
