care, în mod inexplicabil, părea să conteze deja. În timp ce arunc în coș resturile dezordinii,
continui: „Ca să fiu sincer, a fost plictisitor până aproape de lacrimi. Abia așteptam să scap. Aceleași zâmbete false, aceleași priviri care îți dau senzația că ți-au pus diagnosticul pe loc.
