știm că începe. O întrebare banală, un pretext bine mascat. Și răspunsul ei, la fel de criptic
ca întotdeauna, dar suficient cât să îmi stârnească acel simț al neliniștii care nu se învață, doar se descoperă. Fusese prinsă de ploaia de ieri. Nu părea să fi fost o glumă. Se simțea rău.
