Dacă ar fi existat o cameră de filmat undeva în colțul încăperii, titlul scenei ar fi fost fără
îndoială: Bărbat surprins de existența propriei sensibilități, luat prin învăluire cu prăjituri și bunătate sinceră. Pentru că da, în acel moment mă prezentam — domnilor, doamnelor


Mi-am întors încet privirea spre Alexander. Dacă până atunci părea stângaci, acum părea că
motiv inexplicabil, nu voiam să-l rănesc. Nu pe el. Așa că m-am mulțumit cu un zâmbet scurt,
Dacă ar fi existat o cameră de filmat undeva în colțul încăperii, titlul scenei ar fi fost fără
și celorlalți spectatori invizibili — exact așa: fâstâcit, prins între politețea rigidă care mă
ar fi aparținut dintotdeauna acelui loc. Îi urmăream chipul, apoi tava. Apoi din nou chipul.



Vrei şi tu să îţi faci un album foto online? Înregistrează-te!