Mizu:Yuri? Te cunosc...
Yuri:Ce?
Mizo:Sincer am si eu o viata si te-am intalnit la 5 ani cand am facut o vraja gresit dar sincer acolo arati mai punky intr-un sens kawaii.
Yuri:Ok...Si tu ce faci de obicei?
Mizo:Stau si ascult muzica...orcum...nu vrei sa le cunosti pe celelalte E-uri?
Yuri:Ok
Si se duce in a3-a camera acolo era o fata care citea.
Yuri:Buna.Scuze daca te-am deranjat.Eu sunt Yuri.
Ea:Eu sunt Miko.Tu trebuie sa fi adevarata Yuri.
Yuri:Adevarata Yuri?
Miko:Da.Cea reala.Lafel ca si Miu,si tu ai mai multe E-uri.Defapt...oricine are.
Yuri:Stai...Cum de voi aveti nume diferite si toate E-urile mele au acelas nume?
Miko:Asta nu stiu.Oricum...Ce cauti aici?
Yuri:Avem o mica problema si trebuie s-o gasesc pe adevarata
Miu.Ai vazut-o cumva?
Miko:Miu?Aici? Nu,nu am vazut-o.
Yuri:Cred ca atunci ar trebui sa incarc la urmatoarea.
Miko:Stai! Nu poti.
Yuri:De ce nu?
Miko:Doar ce ai venit aici.Trebuie sa astepti macar 2 minute inainte sa poti intra in alta usa.
Yuri:Bine...Hei! Cat stau imi poti spune despre cum sunt sau cum eram eu in lumea ta?
Miko:Sigur ^^ In primul rand erai foarte diferita de cum esti acum.
Yuri:In ce sens?
Miko:Erai tot timpul trista.Asa ne-am imprietenit...
(Amintre)
(Aici o sa vorbeasca Miko)
Ne-am cunoscut in clasa a III-a.Mereu erai mohorata.Niciodata nu te jucai cu nimeni.Mereu incercam sa vorbesc cu tine,dar de fiecare data imi ziceai acelas lucru...
Yuri:Pleaca si lasa-ma in pace...
A continuat asa pana in a VI-a.Era ora de sport si cu totii jucam volei.Tu stateai iar ghemuita intr-un colt si priveai in jos.
Miko:Nu vrei sa joci si tu?
Yuri:Nu.
Miko:De ce?
Yuri:Pleaca...
Miko:Dar...
Yuri:Nu.Pleaca si lasa-ma...
Miko:Nu!
Yuri:Um?
Miko:Nu pana nu-mi spui de ce! De ce esti asa?De ce nu vorbesti niciodata cu nimeni?
Yuri:Nu e treaba ta...
Miko:Poate ca asa e.Dar de ce nu vrei macar sa te joci?
Yuri:N-am chef...Si in plus...Nu ma pricep.
Miko:Asta nu e o problema.Vei invata in timp.
Yuri:Nu are rost...
Miko:Haide!
Te-am tras si te-am dus pe teren.Toti au fost mirati sa te vada.
Miko:La ce va uitati?
Ceilalti:Nimic.
Miko:Hai.Incearca.
Ai acuncat mingea in sus,dar nu ai putut s-o lovesti si ti-a cazut inapoi in cap.
Yuri:Vezi?Sunt patetica...
Miko:Trebuie doar sa mai exersezi.
Yuri:Nu are rost! Ce nu intelegi? Nu voi reusi niciodata sa fac ceva bine!
Apoi ai fugin
plangand.Am mers dupa tine pana te-ai oprit si te-ai asezat jos.
Miko:De ce nu vrei sa spui ce e cu tine?
Yuri:Nu vei intelege...
Miko:Macar incearca.
Yuri:Daca chiar vrei sa sti...Sunt singura! Nu am pe nimeni! Nu mai am parinti de cand eram mica si surorile mele...
Miko:Ce s-a intamplat?
Yuri:E numai vina mea...Ar fi trebuit sa le ajut,dar doar am stat si m-am uitat.Eram prea speriata.Nu ma puteam misca.Apoi sora mea mai mare m-a prins de mana.A zis ca vrea sa ma salveze macar pe mine daca pe celelalte nu a putut.A zis ca daca vom fugi vom fi bine.Dar eu nu am ascultat-o.M-am intors doar pentru a-mi lua iepurasul de plus,care deja nu mai era.Sora mea a venit sa ma
salveze.Am alergat repede,dar a fost prea tarziu.Eram langa iesire cand m-a aruncat afara si mi-a zis ca totul va fi bine,dar ea a ramas blocata inauntru.
Miko:Ce s-a inatamplat mai exact?
Yuri:Un incendiu...Care a pornit numai din vine mea.Nu am ascultat-o cand mi-a zis sa nu ma joc cu chibritele.Le-am dat foc prefacanduma ca e foc de tabara,dar a ars covorul,apoi perdeaua,apoi toata casa.
Miko:Imi pare rau...
Yuri:Cum am putut fi ata de proasta? Ar fi trebuit sa fac ceva,dar nu am putut.Daca nu m-as fi intors dupa iepurele ala nu as mai fi singura acum.Sunt o fraiera...Nu pot face nimic bine...Am avut o copilarie oribila la orfelinat si numai din vina mea.
Miko:Asta numesti tu oribil!? Mereu te plangi ca viata ta este si a fost groaznica si doar penru asta?! Nu sti prin ce am trecut eu! Sora mea s-a spanzurat iar mama a murit de boala inca de cand aveam o vasrsta frageda m-a adoptat o femeie care avea 14 copii si nici nu ne hranea s-au iubea apoi m-a abandoanat intr-o zi de iarna si am fost lasata sa inghet dar o femeie blanda ma dus la orfelinat si a avut grija de mine pana cand au concediat-o si a venit o femeie rea care m-a ura si le cerea copiilor sa arunce tot ce prind in mine.Apoi cand aceasi femeie blanda a revenit vrand sa ma adopte cand era la academie toti ma numeau demon din cauza uterilor mele si inca azi mamai numesc asa!
Yuri:Imi pare rau...Eu..Nu am stiut.
Miko:Nu-i nimic.Acum sper ca ai inteles ca nu doar tu ai avut probleme.
Yuri:Asa e...Voi incerca sa ma schimb.Dar cum?
Miko:In primul rand...De ce stai cu bretonul in ochi? Esti
dragutza.Ar trebui sa arati asta.Poftim.
Si ti-am pus o clama in par.
Yuri:Mersi.
Miko:Acum...Ar trebui doar sa inveti sa razi.
Yuri:Nu e asa usor...
Miko:Ba sigur ca e.
Si am inceput sa ma stramb la tine.
Miko:Fi atenta!
Am sarit apoi am cazu jos.
Miko:Au...Asta a durut...
Te-ai uitat la mine 2 secunde si ai ras putin.
Miko:Ai ras?
Yuri:Nu.
Miko:Ba da! Tocmai ai ras.
Yuri:Nu e adevarat!
Miko:Sunt chiar buna!
Yuri:Termina...
Atunci incepusem amandoua sa
radem.Au trecut 2 baieti pe acolo.
El1:Vezi asta?
El2:Aia e Yuri? Rade?
El1:Nu pot sa cred!
El2:Miko chiar a reusit s-o faca sa rada.
El1:Nu stiam ca demonii pot face lumea sa rada.
El2:Nu e un demon.E o fata speciala.
(Sfarsit)
Miko:De atunci am devenit cele mai bune prietene.
Yuri:Nu pot sa cred ca cea de care ai vorbit sunt eu.
Miko:E doar o alta personalitate a ta.Oricum...cred ca a trecut
timpul.Ar trebui sa te grabesti daca vrei sa o gasesti pe Miu.
Yuri:Ai dreptate! Trebuie sa
plec.Pa!
Miko:Poate ne mai
vedem.Pa!Stai!
Yuri:Ce?
Miko:Ai zis ca nu iti vine sa crezi ca E-ul tau e o persoana asa sadica,nu?
Yuri:Pai da.
Miko:E din cauza ca E-urile sunt parti din ce esti si ce nu esti. De exemplu Miu nu e malefica ca si Kei dar e puernica ca ea. Nu e ciudata ca si Mizo dar e prietenoasa ca si ea. Nu e numita demon ca si mine dar e inteligenta ca mine si nu e ca Moko de perversa dar e la fel de curajoasa.
Yuri:aha...
Miko:Dar cred ca trebuie sa pleci pana nu se blocheaza usa ...din nou.Si spunei lui Mizo ca imi e dor sa petrec timpul cu ea.
Yuri:Sigur!Ii voi spune.
Si am fugit la urmatoarea usa.
(Va urma)
