— ❝Tu ești nebună?? I-ai spus că da, așa? Dar poate nu știu să rezolv acolo!❞
— ❝Hai mă că știi. Păi nu știi tu de toate? Deci fii atentă, ai ajuns în 25 de minute, mai ai
— ❝Nu ești sănătoasă. Și de când mă rog fac eu ce-mi spun necunoscuții???❞
— ❝Well, gândește-te că o faci pentru mine, eu sunt cunoscută. Și voiai un loc de muncă.❞
— ❝Dăh. Dar nu într-un liceu.❞
— ❝Nu ești profesoară! Stai, stai. Am o parte bună: o să-l vezi des pe Vasi, nu doar pe
— ❝..zic că e însurat! Și da, bine, arată-mi unde e secretariatul ăla.❞
— ❝Așa ziceam și eu.❞ Pleacă amândouă spre secretariat.
— Vine către cabinetul Irinei și bate în ușă, sprijinindu-se apoi de perete.
— Spune mai tare, cu privirea țintită în agendă. ❝Da.❞
— Intră. ❝Nu.❞ Ia loc pe scaun în fața măsuței ei, se sprijină în coate și o privește
