part 2 - two the fight

　　　 Cei doi stăteau în bibliotecă la o masă destul de retrasă. Deja atrăseseră prea mult atenția. Prințesa și strigoiul. Unii prieteni, de-ai ei, nu aprobau relația, iar prietenii lui, ei bine, nu avea. Ca doi îndrăgostiți se țineau de mână pe deasupra mesei, dând drumul când trebuiau să dea pagina. Dar imediat ce această acțiune distrugătoare era gata, căuta mâna celuilalt aproape disperat. Din când în când el se mai uita la ea și se întreba cum putea să fie atât de norocos sau ea își lăsa capul în jos și zâmbea și se înroșea.
　　　 Ei ziceau că probabil el o vrăjise, o constrânse, strigoii au această putere, dar era invers, ea avea această putere și nu o folosise. Pe ea nu o deranjau șușotelile și privirile, dar el, obișnuit să fie ignorat grăbea mereu pasul. În dimineața aceasta chiar s-a și piaptănat, dacă nimeni nu-l observase până acum, de ce să s chinuie cu aceste acțiuni simple? Părul urma să se încâlcească pe parcursul zilei, mai ales acum că ea-și trecea mâna prin el, dacă hainele nu erau călcate asta însemna că nu avusese timp. În egală măsură era mândria proprie că acum era observat și nu voia să arate neîngrijit, oare ce ar zice mama lui dacă mai trăia? Și pentru ea, cu toate că acum era atât de îndrăgostită că nici nu observa, mai târziu... Acum îi vedea fața și se lumina și încerca mereu să-l facă să zâmbească, acel zâmbet mic, nu cel sarcastic, unul sincer, se săturase cât își bătuse joc de ea, acel zâmbet pe care îl arăta doar ei. Și din această cauză ei nu puteau să înțeleagă de ce-l iubea ea.
　　　 Atât de prinși în dragostea lor, sau în acțiunea cărții, că nu observaseră când o prietenă se așezase la masă cu toate că a oftat și a făcut un adevărat spectacol în a-și scoate caietul de desen și culorile. A început să bată darabana în masă. La mica vibrație, și-au ridicat capul și Clary le-a zâmbit larg, surâs urmat de Lissa, dar el și-a dat ochii peste cap. Dacă Lissa ar fii văzut, l-ar fii strâns mai tare de mână. Îl iubea, dar abilitățile lui sociale erau la pământ. Fata roșcată i-a salutat militărește și și-a deschis caietul la o pagină goală. Cei doi îndrăgostiți au uitat de ea, dar nu înainte ca ea s-o avertizeze cu ochii să n-o deseneze. El începuse să deseneze cerculețe pe mâna ei și ea s-a înfiorat toată. Trăiau în această bulă pe care îndrăgostiții care-și înfrânaseră mult aceste sentimente, le-au dat curs, nimic nu putea să-i deranjeze și nimeni nu stătea în calea lor. Atât de acaparați erau de propria dragoste că nu au observat cum o a doua persoană venea spre masa lor, un pas leneș, privirea amuzată ca de vânător. Nici cea mică nu i-a observat, ea era într-o bulă a artiștilor. Dă-i fetei un creion și o foaie și i-ai distras atenția. Se uita la desene mai vechi și le mai contura. Abia când noul venit s-a oprit la masa lor, l-a remarcat.
　　　 Îl văzuse de atâtea ori prin școală, era nefilim ca și ea, bucle aurii și ochi în aceeași nuanță, un zâmbet afectat care nu-i arăta defectul în înfățișare, dar pe care ea îl observase mai demult datorită ochiului de portreistă, rune și urmele lor argintii. Ridicase una din cărțile pe care le aduseseră cei doi și-o trântinse pe masă. Ca răspund, Christian a strâns-o mai tare de mână pe iubita sa. Ca parte a unui plan pe care nu-l înțelesese prea bine, cei doi s-au prefăcut că au fost într-o relație. Când ea și-a dat seama de adevăratele sentimente ale inimii ei, i-a spus ferm că înțelegerea era ruptă. Un moment minunat pentru ea, nu pentru el. Argoliul lui fusese rănit, iar acesta era cel mai mare premiu al unui băiat, fără el nu poate să existe. Nu că-i păsa prea mult că înțelegerea a fost ruptă, dar ea deja avea pe cineva și acel cineva o aștepta după fiecare oră s-o ducă la următoarea. Îi lipsea această obișnuință, să nu fie singur, să poată să vorbească cu cineva și s-o asculte cum îi spune ce prostii a mai făcut Rose și ce lucruri oribile i-a făcut Mia, nu mai era palidă ca după ce s-a reîntors la Academie și nici nu părea să leșine în orice moment, din cauza oboselii nu a cuiva anume. Avea culoare în obraji, iar acum erau înroșiți de furie sau jenă, nu-și putea da seama.
　　　 Noul venit a ridicat cartea aruncată și a început să citească din ea. ”Dintre toate activitățile cunoscute, milităria era pentru el lucrul cel mai simplu și mai familiar.” Închise cartea și se uitase la titlu: ”Război și pace”. Lăsase cartea mai ușor pe masă.
　　　 -Te provoc la duel, vampirule.
　　　 Băiatul provocat începuse să râdă. Cele două fete se uitară una la cealaltă mirate și puțin speriate.
　　　 -Te crezi Andrei și eu sunt parșivul Kuraghin? Duelul a fost interzis acum mult timp. Și nu cumva Natasha l-a ales până la urmă pe Pierre?
　　　 Cel provocat putea să aleagă arma: sabie sau pistol. Nu se îndoia provocatul că nefilimul era maestru cu sabia și cu pistolul era mult prea mortal. Un duel cu magie... Dar el putea să devină indvizibil, deci nu se cădea nici asta. Putea să creadă ce voia, nu o sedusese pe Natasha. Pur și simplu, și-au dat seama că se iubesc, că după ce vorbeau amândurora le era greu să adoarmă cu gândul la conversație, dacă ea era și puțin supărată, el apărea a doua zi cu cearcăne la ochi și o căuta cu privirea. Dacă părea tot tristă, inima i se frângea din nou, dacă părea fericită atunci nu se mai uita la ea, până când îl căuta ea.
　　　 Vampirul luase cartea și începuse s-o răsfoiască. Avea o oră de literatură slavă și deja studiaseră Război și Pace. Nu fusese foarte impresionat, citise câteva capitol și văzuse filmul cu Audrey Hepburn pentru că intrase în criză de timp și avea de scris un eseu pe tema iubirii.
　　　 -Nu-mi spune că nu ești destul de bărbat și nu accepți, era o provocare pură și întunecată în ochii auri. Zâmbise și-i luase cartea din mâini.
　　　 -Încetează, Jace, ești pueril.
　　　 Asta era puțin stânjenitor. Să te apere iubita ta, chiar dacă ea era o prințesă care supraviețuise în lumea de afară pentru doi ani și avea puteri de constrângere. Își luase cartea înapoi. Întotdeauna urma să rămână varianta duelul prin citit.
　　　 Abia aștepta să răspundă, numai dacă îndrăznea s-o numească într-un fel sau altul pe Lissa...
　　　 Dar în loc, băiatul înger alesese să-l lovească. Abia a reușit să se stabilizeze ca să nu cadă. Sângele îi curgea din nas. În doi timp împinse scaunul care căzuse cu un bufnet și-și încleștase pumnii. Nu mai lovise pe nimeni până atunci, dar să-și folosească magia nu urma să fie la fel de satisfăcător. Încercase să-l lovească, dar uitase că el avea o pregătire în lupta corp la corp și pututse să se retragă ușor din traiectoria pumnului său. Rânjea. Nu o să mai râdă când urma să simtă flăcările iadului, figură de stil, bineînțeles. Lissa spunea ceva, dar sângele care-i pulsa în ureche îl făcea inabil să audă. Pe el îl auzise, însă, foarte clar.
　　　 -Calmează-te, iubito, nici nu m-a rănit.
　　　 A reușit să-l bruscheze cu umărul, dar el l-a prins de el și i-a întors mâna dureros la spate. A scos un sunet dezaprobator. Mai și oftase. Christian începuse să-i dea foc la haine. Un foc mic, pe care nimeni în afară de el să nu-l remarce. Nefilimul i-a dat drumul. Schema pe care încercase el s-o facă, părea să-i fii reușit roșcatei. În același timp, focul, care nu mai putea să fie ascuns de corpul său, era acum vizibil. Lissa îi strigase numele și Clary se întoarse spre el bătând din picior. Stinse focul și-i făcuse semn din sprâncene.
　　　 Nefilimul, profitând de neatenția lor, se aruncase din nou spre Christian, dar din nou, roșcata intervenise și devia atacurile celuilalt.
　　　 Un vânt îi dezichilibrase pe cei doi luptători, roșcata a căzut, dar Jace și-a revenit rapid și s-a uitat înspre persoana care îndrăznea să-l întrerupă. Când privirea i-a poposit pe atacatul său, el a ridicat din umeri.
　　　 Lissa se ridicase ca din transă de pe scaun și i-a luat fața între mâini. Vindecarea a fost atât de rapidă că nimenu nu observase.
　　　 Acea persoană care îndrăznise să întrerupă acel duel nobil stătea cu capul sprijinit în palmă și o sprânceană arcuită. Buzele le avea ridicate într-un zâmbet care se încerca timid. Făcuse cu ochiul și-și lăsase privirea în jos, spre carte. Simțind privirea aurie care nu se oprise din a o sfredeli, se ridicase, nu se grăbea, și-a luat cartea și cu încă o izbucnire de magie l-a făcut pe băiatul auriu să cadă.

MULȚUMESC CĂ AI AȘTEPTAT ATÂT DE MULT. TE IUBESC!!!