Privește cu stupoare gestul lui Meti și nici nu se sinchisește în a-l ajuta când observă
cum flăcările-i se apropie de ițele puloverului, tot ce-i scapă printre buze este un „O să plătești cumva...”Nu-și dă seama ce-l derutează mai tare: tava apărută din neant în pustietate sau un anume N


⊺ⱶ∙ⱻ⃞¹⁹⁷⁵∕.; "Ă, nu, nu mulțumesc." Se așază înapoi, respingând aluzia. În schimb îi ia
„Așează-te, te rog... pe...”, fac o pauză-n timp ce privirea mi se perindă (mai trec mult la pers I)
Privește cu stupoare gestul lui Meti și nici nu se sinchisește în a-l ajuta când observă
"Eu? De ce eu? Pentru el facem ritualul, el să o facă, eu deja fac treaba greaAAA" Își flutură
„Ce?.. Ăsta e rolul tăvii? Eu de ce nu am fost înștiințat în prealabil în privința acestui



Vrei şi tu să îţi faci un album foto online? Înregistrează-te!