TUDOSE ION - Bucuresti - Tel.: 0727.524.900
WWW.RRP.ROCol. (r) Georgica Popescu – pagini de istorie columbofila romaneasca
- O distinctie rara in columbofilia romaneasca:
premiul I cu medalie de aur obtinut de domnul Popescu Georgica din Bucuresti–
Suntem convinsi ca majoritatea columbofililor din Romania au savurat cu deosebita placere numeroasele articole columbofile din revistele noastre de specialitate ce au aparut in decursul ultimelor decenii, scrise cu lux de amanunte, multa pasiune si acuratete (deci cu exactitatea datelor prezentate) de catre col. (r) Georgica Popescu.
Printre sutele de articole scrise de-a lungul deceniilor, un loc aparte il ocupa cele patru carti de specialitate publicate de acest pionier al literaturii columbofile romanesti: `Ghidul columbofil amator`, Editia 1978, `Sportul columbofil romanesc`, Editura 1985, `Porumbeii calatori si de agrement`, Editura 1996 si `Ghidul columbofil`, Editura 2002.
In toate aceste enciclopedii columbofile, autorul a prezentat date reale si puncte de vedere fundamentate, amplu elaborate, despre istoria columbofiliei din Romania de la inceputuri si pana in prezent.
Pana la aparitiile editoriale ale domnului Popescu - acest Piet de Weerd al Romaniei -, nici un alt autor roman de literatura columbofila nu abordase subiectul sensibil al trecutului columbofiliei romanesti. Daca aceste lucrari deosebit de valoroase nu ar fi vazut lumina tiparului, foarte multe date de referinta despre inceputurile si dezvoltarea columbofiliei in Romania ar fi ramas definitiv ascunse, condamnate sa ramana acoperite de praful uitarii.
Prin urmare, consideram ca nu supraestimam cu nimic atunci cand afirmam ca aceste adevarate tratate columbofile constituie documentare de istorie columbofila deosebit de importante si valoroase pentru posteritate, fiind raspandite in prezent si in alte tari europene (Belgia, Franta, Germania, Ungaria, Bulgaria), ba chiar si in Statele Unite ale Americii.
Tot ceea ce a aparut scris in cele patru carti mentionate mai sus a avut in spate mii si mii de ore de lectura din partea autorului, de informare, analiza si studiu al fenomenului columbofil romanesc si european. Aceasta, impreuna cu experienta si dragostea colonelului Popescu pentru porumbei, fac din cele patru carti adevarate lucrari de referinta din care vom avea ce invata multi ani de acum inainte.
Printre sursele bibliografice ale autorului s-au aflat documente si fapte reale petrecute in cei peste 70 de ani de cand in Romania sunt stranse date despre sportul columbofil, respectiv date de la pionierii sportului columbofil romanesc: col.(r) Roman Xenofon, maiorul Traian Nitescu etc.
In paginile cartilor scrise de colonelul Popescu sunt prezentate cu lux de amanunte inclusiv conditiile deosebit de vitrege cu care s-a confruntat Romania imediat dupa incheierea celui de-al doilea razboi mondial. Situatia economica precara a tarii din acea perioada, coroborata cu anii de ocupatie sovietica pe care a trebuit sa ii indure au facut ca dezvoltarea columbofiliei in tara sa fie un lucru si mai greu de infaptuit.
La toate aceste nenorociri s-a mai adaugat si seceta cumplita care a lovit tara in perioada 1946-1947. In anii respectivi atat columbofilii romani cat si porumbeii voiajori din tara au fost supusi unui test deosebit de dur din cauza conditiilor materiale precare si a lipsei de hrana. Dar la vremuri grele Dumnezeu are grija de oamenii napastuiti. Si un astfel de ajutor a venit din partea maiorului Traian Nitescu, care gratie relatiilor sale personale pe care le avea la institutiile romanesti de resort (in speta la Ministerul Agriculturii) a reusit sa obtina un ajutor material constand intr-o cantitate apreciabila de cereale cu care s-au salvat de la moarte multi porumbei voiajori valorosi. Aceste evenimente din istoria columbofila a Romaniei au fost relatate pe larg, de cele mai multe ori cu lux de amanunte, de catre col. (r) Georgica Popescu, care a fost camarad de arme cu maiorul Traian Nitescu.
Munca autorului in elaborarea acestor carti documentare columbofile ar fi fost indiscutabil mult mai usoara daca la nivelul cluburilor columbofile din tara ar fi existat strans material suplimentar cu privire la dezvoltarea fenomenului columbofil din diferite zone ale Romaniei. Dar cum aceste informatii nu au existat, intreaga munca de documentare, selectie, analiza si editare a cazut pe umerii colonelui Popescu, munca insa pe care intotdeauna a facut-o din placere si dragoste fata de porumbei.
In toate cele patru manuale columbofile autorul a prezentat informatii documentate, cu date la zi, multe dintre ele valabile si astazi, despre selectia porumbeilor voiajori, despre reproductie, conservarea si imbunatatirea rasei, constructia crescatoriei, practicarea zborurilor de antrenament, organizarea concursurilor, hranirea porumbeilor etc.
Cartile mai sus amintite au adus un suflu nou in dezvoltarea columbofiliei moderne a Romaniei, eradicand intr-o perioada relativ scurta practicarea columbofiliei invechite si incorecte din anii respectivi. Toate aceste lucrari de specialitate au fost scrise de catre autor intr-un stil placut si usor de inteles pentru toti columbofilii romani, indiferent de gradul lor de pregatire.
Pe langa sursele bibliografice deosebit de ample si documentate de care a beneficiat, autorul a avut in spate si o vasta experienta in structurile de conducere ale forurilor columbofile nationale. Astfel, col.(r) Georgica Popescu a fost presedintele cluburilor columbofile `Aurel Vlaicu` si `ICCF` (fost `Anticorozivul`). Au urmat ani buni de presedintie la A.C.M.B. (Asociatia Columbofila a Municipiului Bucuresti). In deceniile care au urmat, gratie experientei, seriozitatii si activitatii sale deosebite a fost ales sa faca parte - la a II-a Conferinta Nationala pe tara de la Brasov - din organele de conducere ale Uniunii Columbofile din Romania. In aceste inalte functii dl. Popescu si-a desfasurat activitatea mai bine de un deceniu.
Cateva distinctii columbofile obtinute de autor in decursul activitatii sale:
- In anul 1951, Premiul I, cu medalie de aur, cu un porumbel prezentat la Expozitia columbofila organizata in Timisoara, cu participare internationala;
- Premiul I, cu medalie de argint si cel mai pretios trofeu oferit de catre organizatori, donat de catre dl. Emil Nadra (Timisoara) – o superba caseta de argint, incrustata cu frunze de stejar din argint masiv, foarte frumoasa si valoroasa.
Din informatiile noastre, pana in prezent nici un alt columbofil roman nu a mai reusit sa obtina rezultate la fel de valoroase la o expozitie de asemenea anvergura.
Ambii porumbei pentru care col. (r) Georgica Popescu a primit premiile mai sus amintite obtinusera rezultate deosebite la palmares si erau....pur Bricoux.
Ca in toate sporturile, obtinerea premiului I, cu medalii de aur si argint, constituie pentru fiecare sportiv un eveniment de o importanta deosebita. Cu atat mai mult cu cat aceste premii au fost obtinute in conditii vitrege.
- Doua Diplome de merit, cu plachete, acordate de catre Uniunea Columbofila din Romania, pentru activitatea columbofila fructuoasa de peste 20 de ani.
- In anii care au urmat col. (r) Georgica Popescu a obtinut si alte premii columbofile, cu foarte multe clasari ale porumbeilor sai in primii 10 sositi pe Capitala (aici trebuie sa amintim faptul ca cluburile columbofile din Bucuresti acordau in acea perioada diplome numai pentru porumbeii sositi si clasati in primii 10 pe Capitala).
- In primavara anului 2008, domnului Popescu i-a fost acordata, in cadrul celei mai importante expozitii columbofile organizate de catre A.C.M.B., Premiul de Excelenta pe Capitala, pentru intreaga sa activitate columbofila, fiind primul columbofil desemnat pentru acest premiu de excelenta dintre toti veteranii columbofili carora li s-a acordat aceasta inalta distinctie pe Capitala.
Expozitia A.C.M.B. s-a desfasurat in Complexul Expozitional al Capitalei. Organizarea expozitiei a fost ireprosabila si a fost prezidata de catre Directorul general al `Institutului Pasteur`, dr. Stanesu Sorin Paul, secondat de responsabilul tehnic al A.C.M.B, dl. Liviu Parvulescu, de dl. Dinca Valeriu precum si de alti columbofili de la cluburile din Capitala. Cu aceasta ocazie s-au oferit premii de excelenta la mai multi veterani columbofili ai cluburilor bucurestene.
La expozitie au fost prezenti un numar impresionant de vizitatori, iar porumbeii expusi au fost exemplare de porumbei voiajori de o deosebita valoare, dar si porumbei de ornament de o rara frumusete (voltati, japonati, negri trenati, galateni etc.).
A fost o reusita deplina, o frumoasa prezentare facuta sportului columbofil romanesc.
De multi ani nu s-a mai organizat in Bucuresti o astfel de expozitie columbofila bine pusa la punct in toate detaliile, inclusiv prin decernarea unor diplome speciale veteranilor sportului columbofil romanesc.
Cinste si felicitari organizatorilor !
Inainte de a incheia acest articol de prezentare a activitatii columbofile de exceptie a col.(r) Georgica Popescu si ca dovada a aprecierii sale in domeniu, vrem sa prezentam cititorilor nostri prefata scrisa de catre Conf. dr. Helgomar Raducanescu, Decanul Facultatii de Medicina Veterinara Bucuresti, la momentul lansarii pe piata a lucrarii `Sportul columbofil romanesc`, in anul 1985.
Cartea `Sportul columbofil romanesc` va reprezenta un unicat in literatura noastra, in primul rand prin ineditul subiectului, apoi prin caracterul ei de multi si interdisciplinaritate.
Sub aspectul continutului, lucrarea abordeaza in primul rand problema columbofiliei ca sport, tratat in dezvoltarea lui istorica, cu accentul, cum e si firesc, pe columbofilia romaneasca, dar realizeaza si un valoros studiu al porumbelului voiajor sub aspectul anatomiei, fiziologiei, geneticii, reproductiei, etologiei, a metodelor de crestere si principalelor masuri sanitar veterinare destinate apararii sanatatii lui. Aceasta carte poate fi privita ca o lucrare de specialitate, dar si de literatura, un material didactico-stiintific foarte instructiv, avand in acelasi timp si multiple valente de divertisment.
Cercurile carora le poate trezi interesul sunt si ele foarte largi, incepand cu columbofilii impatimiti, continuand cu cei pe care-i tenteaza lansarea in acest sport si doresc sa se initieze in tainele lui si terminand cu cei care n-au de gand sa se ocupe vreodata de el dar doresc sa faca o lectura placuta si utila largindu-si orizontul cunoasterii intr-un domeniu in care rigurozitatea stiintifica se imbina cu accesibilitatea, iar atractivitatea ajunge deseori la granita captivantului.
Expunerea datelor este facuta de autor cu claritate si cursivitate, iconografia este interesanta, bogata si variata, iar in final este prezentata o bibliografie pe care cei interesati o pot valorifica pentru amplificarea cunostintelor de columbofilie.
Ceea ce confera insa lucrarii un plus de valoare este incarcatura ei emotionala. Din fiecare pagina transpare experienta si pasiunea unei vieti, in care tot timpul liber a fost dedicat unui sport, care poate mai mult ca altele contribuie la dezvoltarea si longevitatea sanatatii fizice si spirituale a omului. Elaborata de unul din cei mai remarcabili reprezentanti ai miscarii columbofile romanesti din ultimele decenii, colonelul Georgica Popescu, lucrarea umple o lacuna in literatura romaneasca din acest domeniu. Indiscutabila competenta a autorului in subiectul abordat, munca plina de daruire, pasiunea de investigator, spiritul didactic, talentul literar, trairea suspansului provocat de latura competitionala a sportului, dar mai presus de orice dragostea pentru columbofilie si obiectul ei – porumbelul voiajor – asamblate si incorporate in lucrare, imprima acesteia calitati care-i garanteaz succesul de public.
Faptul ca prin ea se realizeaza si o eficienta propaganda pentru un sport, care merita sa faca un numar cat mai mare de prozeliti pentru ceea ce are el instructiv, agreabil si umanitar, ma fac s-o recomand cu nedisimulata placere si deplina convingere, in primul rand tinerilor, dar si celor mai largi cercuri de cititori.
Triajul porumbeilor (I) - col. (r) Georgica Popescu
12:50, Vineri, 02.04.2010
Triajul porumbeilor (I)
Col. (r). Georgica Popescu
Viitorul unei porumbarii este de a avea permanent o echipa de joc puternica, dar in acelasi timp o echipa valoroasa de reproducatori.
Pentru a putea sa realizam astfel de echipe trebuie sa selectionam permanent, adica sa eliminam porumbeii necorespunzatori in vederea atingerii scopului urmarit de columbofil. Operatiunea de triere face sa nu creasca efectivul, deci porumbaria nu va avea supranumeric de porumbei care se produce inevitabil in fiecare an prin inmultirea fantastic de rapida a porumbeilor.
Orice columbofil doreste sa progreseze in concursuri si aceasta se intampla numai in situatia cand anual scoatem din efectivul de porumbei exemplarele necorespunzatoare si introducem porumbei mai buni, mai valorosi, cu origine recunoscuta, care se apreciaza ca pot schimba progresiv performantele in anii urmatori, atat ca aspect fiziologic cat si in ceea ce priveste clasarile in concursuri.
Triajul se face in tot timpul anului si in special in lunile septembrie sau mai indicat in decembrie. Cu rare exceptii porumbeii nostri au in aceasta perioada – in special in decembrie – naparlirea completa.
Prima selectie
Aceasta operatie va fi mai superficiala si din ea trebuie sa rezulte eliminarea urmatoarelor exemplare:
- porumbeii foarte salbatici, care se sperie de columbofil cand acesta intra in voliera;
- porumbeii cu labele strambe, rasucite, fie ca ele se tin foarte opus, fie foarte convergente sau care difera ca lungime sau alta infirmitate;
- cei care au o coada exagerat de mare sau ale caror remige sunt prea lungi, care se incruciseaza sub coada;
- aceia care au gatul exagerat de lung, labele excesiv de inalte sau capul diform;
- porumbeii care au o atitudine defectuoasa, deprinderi ciudate sau obiceiul de a sta pe spate, de a-si ascunde capul in pene, de a scutura capul ca si cand ar voi sa se debaraseze de ceva care ar avea pe cap;
- cei care au in continuu coada murdara si chiar remigele manjite de gainat;
- de asemenea, pe cei care au ciocul deformat, stramb, mandibulele neinchizandu-se perfect; acestia nu reusesc sa ciuguleasca grauntele de pe jos cu usurinta si rapiditatea obisnuita a celor care nu au aceasta infirmitate.
A doua selectie
Cand dorim sa fim foarte exigenti in selectie, o vom efectua cu ochii acoperiti. Originea porumbeilor nu trebuie sa ne influenteze si nici eventualul nostru atasament pentru un porumbel sau altul. Singurul punct de luat in considerare va fi sexul, caci femelele sunt de obicei mai mici si se prezinta la mana cu forme fiziologice corporale mai fine si mai delicate decat masculii. Deci de retinut ca masculii trebuie pusi separat, dupa care se iau “la mana” femelele.
Care sunt porumbeii care trebuie eliminati
- cei care au un penaj dur, aspru, putin matasos, cu o cantitate redusa de pene, deci nu abundent cum este necesar;
- cei care au remigele care nu cad orizontal, una peste alta, cand aripa este desfacuta in evantai. Aceasta se percepe trecand usor degetele pe suprafata exterioara a aripii;
- porumbeii cu aripi rigide (trag aripa cu putere spre corp);
- cei care au sternul foarte subtire sau deviat, in forma de “S”;
- porumbeii a caror carne este foarte moale, caci porumbelul slab sau bolnav are carnea mai moale decat cel sanatos si viguros;
- aceia ale caror extremitati ale oaselor bazinului sunt foarte departate, deci nu sunt reunite in forma de furca (cu doi dinti) si foarte putin inchisa;
- cei cu bratul aripii foarte subtire si foarte putin rezistent sau cei care sub bratul aripii au mici bube (umflaturi) sau tumori provocate de unele pene care nu au reusit sa strapunga pielei aripii;
- cei care au sternul lung si drept in loc de a-l avea usor rotunjit, spre partea dinapoi catre coada, care-l va face sa alunece in aer, ca o corabie pe apa;
- porumbeii cu spinarea deformata, prezentand scobituri, adancituri (gauri) sau ridicaturi ca un cucui;
- cei prea mari si greoi, cu un penaj necorespunzator in raport cu greutatea lor sau porumbei foarte mici, slabi si foarte usori care nu fac fata rafalelor de vant;
- porumbeii care au sternul foarte lasat, adanc, profund si deci gros, ca si cei cu stern prea putin profund si in consecinta insuficient de gros.
Porumbelul trebuie deci sa cada bine la mana cu toate partile corporale imbinate armonios si perfect, deci care ne inspira o vigoare si sanatate perfecta, cu penaj lucios, matasos si suplu, asa incat atunci cand il avem in mana aproape ca ne aluneca usor. “Perii” penelor, barbele (partea superioara a tijei penei) sunt totusi insuficient de tari si elastici, facand deci fata pe deplin puternicei solicitari a aripilor in timpul zborului.
Mai rar se observa penele despicate la mijloc. Penele uscate, tocite si aspre tradeaza faptul ca porumbeii nu sunt sanatosi din cauza bolilor parazitare (paraziti intestinali sau externi). Acarienii si capusele se hranesc cu substantele penelor si ale pielii. Atacul protozorului trichomonas, al coccidiilor, salmonelozelor imbolnavesc porumbeii, in special chiar in timpul antrenamentelor si concursurilor, cand porumbeii sunt imbarcati in masinile care-i transporta in timpul lansarilor; din cauza bolilor nu se obtin performante cu porumbeii. Ei nu se simt desigur bine, penele le sunt rasfirate de jur-imprejur, penajul apare tocit si in dezordine. Atunci columbofilul trebuie sa intervina pentru a restabili situatia la normal prin tratamentele respective ale acestor boli.
De retinut
- Nu efectuati triajul la mana cand porumbeii sunt bolnavi ! Inainte de a efectua aceasta selectie ei trebuie sa fie perfect sanatosi.
- Cei bolnavi vor sta intr-un compartiment (voliera) separat de cei sanatosi (in carantina, in izolare, pentru a nu raspandi bolile);
- Cheia succesului in columbofilie consta intr-o sanatate perfecta a porumbeilor ce ii angajam la antrenamente si concursuri;
- Naparlirea este fenomenul care ne reda intotdeauna constatarea fidela daca porumbelul a fost sau mai este bolnav;
- Sunt foarte rari columbofilii care au darul de a stabili selectia porumbeilor voiajori. Ei se pot numara pe degete. Il putem aminti, ca exemplu de neuitat, pe celebrul Piet de Weerd, cunoscut la vremea respectiva ca cel mai valoros trior, selectioner de reputatie mondiala, fiind invitat pentru trierea porumbeilor in tari precum SUA, Africa de Sud sau Extremul Orient.
Mana sa “de aur” a selectionat porumbei care au reprodus asi de mare anvergura, fiind cel mai bun specialist in lume in selectie si imperecheri. El l-a ajutat pe Jan Aarden sa isi cladeasca celebra sa rasa, de mare fond, fiind “arhitectul” rasei Aarden, a celor de Fabry, cu celebra `Heroine` sau pe renumitul `Piet`, un Meulemans transferat la Raymund Hermes, din Germania, si care ulterior a ajuns stalpul de sustinere a unui mare lot de campioni. Exemplele sunt numeroase. De retinut ca si in Romania avem triori de porumbei foarte buni, dar nu s-au inregistrat de la ei performante ca a celui mentionat mai sus. Astfel de specialisti se nasc rar, precum si porumbeii campioni. La noi in tara cel mai bun si fidel trior de porumbei ramane tot “Domnul Cos”. Acesta este folosit cu succes in toate tarile care practica in prezent sportul columbofil cu porumbeii calatori.
A treia selectie
Oasele bazinului (furca)
Aceste doua mici oscioare in forma de furca, trebuie sa fie scurte, puternice si aproape unite in special la masculi; la femele ele sunt mai departate si mai flexibile, deci mai subtiri si mai fine, pentru a servi la efortul depus de pasare.
Cand oasele acestea ale bazinului nu sunt suficient de apropiate, defectul este tolerabil daca ambele sunt groase si solide (tari, dure) fiind vorba de masculi. Se prefera cei ale caror oase sunt rotunde, in forma de nuca. Aceasta caracteristica a acestor oase ale furcii bazinului se cer a fi construite pentru ca ele servesc pentru sustinerea intestinelor pasarii in timpul lungului drum de intoarcere din concursurile de mare fond si maraton, cand deobicei se produc diferite intemperii ale naturii, cand implicit efortul se intensifica.
Pe timpul efectuarii unor astfel de zboruri grele vor suferi rinichii si coloana vertebrala, iar intestinele vor fi impinse catre spatele pasarii, deci inapoi in directia bazinului, stanjenind zborul porumbelului.
Atunci cand furca va fi mai stransa, mai bine incheiata, cu atat acestea vor fi mai bine protejate pe timpul zborului. La sosirea porumbelului de la un astfel de concurs greu se va observa o oboseala mare a pasarii. Cateodata aceasta nici nu va mai putea sa-si tina coada in pozitia ei normala, orizontala. Ea se va tara si va atinge pardoseala crescatoriei.
In concluzie, furca de langa stern, fiind cat mai apropiata de osul cel lung al pieptului, oboseala se va suporta mai usor de porumbel.
Vom retine porumbelul cu oasele bazinului astfel construite de natura, in locul altor exemplare cu aceste oase subtiri si despartite mult unul de altul. La femele este tolerabil o despartire mai larga a acestor oase.
De asemenea, nu vom retine porumbeii care sosesc din concursuri usoare, deci distante scurte (viteza, demi-fond), cu coada tarata pe jos, caci aceasta nu va fi niciodata o pasare buna pentru concursurile de fond si maraton.
