— Mă apropii de ea, dar mă opresc la o distanță de vreo jumătate de metru. Un hohot îmi
părăsește buzele și adaug. ❞Nu, puștoaico. Ăsta e modul meu de a te atenționa că ăsta e castelul meu, așa că poți zbura de aici când vreau eu.❞ Accentuez ”eu” și o privesc rânjind.
