Era odată O floare Albastră

ERA ODATA O FLOARE ALBASTRA

Era odata o floare albastra
Ce stralucea pe malul unui rau de seara
Ea stralucea la lumina Lunii
Ce sclipea atat de impecabil .

Ea stralucea atat de impecabil
Si doar statea sa vina razele Lunii peste ea
Si doar canta pe malul unui rau
La Luna ce o incalzea si camarad ei ii era .

Era odata o floare rara
Care avea chipul unui om .
Statea pe malul unui rau de seara
Si nu facea decat sa cante ca un lup singuratic .

Era odata o floare rara
Ce avea chipul unui om
Si canta ca un lup singuratic
Printre ploile ce isi facea aparitia ca a unui calator.

Era odata o floare rara
Ce avea chipul unui om
Si canta ca un lup singuratic
In plina Noapte cu Luna plina .

Stralucea atat de mirific
Si atat de suava si gingasa era
Ca incat sufletul mi-l incanta
Ca incat daca priveam spre ea ,inima mea deja dorea acel ceva .

Acel odata era candva ,aici ,acum ,aminteea
Acel odata ,acel ceva ,era aici, acum
In acest prezent ,acel prezent care e acum ,aici
Ce vad ,ce privesc ,am ramas uimit .

In ochii mei, acea floare albastra
Ce are chip de om Angelic
Se transformasera ,atmosferic
In cea mai frumoasa Seara .

In ochii mei ,acea floarea albastra
Cu chip de om Angelic
Ce stralucea la lumina Lunii
Atat de impecabil ,de atat de multa stralucire.

Atat de impecabil de atat de multa sclipire
In timp ce statea langa acel rau ,acea apa ,
Care era atat de mirifica totodata,acel om cu chip de Inger
Privea adanc atat de singuratic ,in apa aceea cristalina.