⌮˒♥˓ Iṇ꒒ục̣y’s⋅⁽ẅöṛdṡ⁾... ‰ː Lemnele din sobă ardeau cu flăcări, jăraticul trosnea; după ce se
aşeză, se înclină uşor, zâmbind aparte, cu un zâmbet plin de politeţe şi în acelaşi timp de ironie. ‘Ce întrebare. Da, neîndoielnic că te aşteptam pe tine. Eşti tardiv. Te-ai rătăcit?’ Stătea
