Bolile si daunatorii piersicului

Basicarea frunzelor

Denumire ştiinţifică: Taphrina deformans

Raspindire: Originară din Europa, s-a extins mult în toate ţările cultivatoare de piersic.

Descriere: Simptome: Ciuperca atacă frunzele, lăstarii tineri şi în anii favorabili şi fructele. Pe frunze primele simptome apar la sfârşitul lunii aprilie începutul lunii mai. Parenchimul dintre nervuri, creşte mult mai puternic decât nervurile.
Frunzele sunt hipertrofiate şi au o culoare roz-caracteristică, apoi devin violacei, prezentând pe ambele feţe o pulbere alb-murdară, constituită din ascele ciupercii. După câteva zile, frunzele capătă o coloraţie brunie, iar în decada a II-a a lunii mai, cad. În secţiune, se constată că o frunză bolnavă prezintă mezofilul sub forma unui ţesut aproape omogen, fără ţesut palisadic şi lacunar.
Lăstarii foarte tineri atacaţi de Taphrina deformans, se îngroaşă, rămân scurţi, se încovoaie, prezintă frunze îngrămădite, iar la bază sunt complet desfrunziţi.
Florile afectate prezintă petale hipertrofiate.
Pe fructe atacul se manifestă în luna mai, când apar pete roşietice, uşor proeminente, cu marginile neregulate, bine delimitate.
Pe măsură ce fructele cresc, ţesuturile atacate se brunifică şi crapă.
Agentul patogen: Miceliul format din hife simple, septate şi ramificate se dezvoltă intercelular. Pe ambele feţe ale frunzei, se dezvoltă un himeniu subcuticular, din care se vor forma ascele, care sunt ovoide sau cilindrice, mai largi la vârf şi hialine; fiecare ască conţine 8 ascospori, sferici, hialini sau gălbui. Ascosporii pot înmugurii în interiorul ascei. După maturare, ascosporii sunt puşi în libertate prin gelificarea vârfului ascei. Prin germinare rezultă un miceliu haploid, care trăieşte saprofit pe scoarţa ramurilor sau între solzii mugurilor, stadiu sub care ciuperca iernează.
Pe acest miceliu uninucleat se formează în primăvară celule de înmugurire, care după ce ajung pe frunzele tinere, copulează 2 câte 2, rezultând astfel celule binucleate, care prin germinare produc filamentele de infecţie, apte de a pătrunde prin stomate sau direct prin cuticulă în spaţiile intercelulare ale ţesuturilor. Perioada de incubaţie durează 3 săptămâni în cazul infecţiei primare şi 15 zile în cazul infecţiei secundare.
Ciuperca iernează ca miceliu haploid, ca miceliu secundar în lăstarii atacaţi sau sub formă de ascospori (forma cea mai importantă de transmitere de la un an la altul) pe ramuri.

Combatere: Boala se poate preveni printr-o serie de măsuri de igienă culturală, (pentru diminuarea sursei de infecţie) şi de tratamente chimice preventive atât la căderea frunzelor, cât şi în perioada de vegetaţie.

Ciuruirea bacteriana

Denumire ştiinţifică: Xanthomonas campestris

Raspindire: Este destul de răspândită şi la noi în ţară fără să prezinte importantă economică.

Descriere: Simptome: Atacul acestei bacterii se aseamănă la prima vedere cu atacul de Stigmina carpophila L-v.
Pe piersic mai este indicat şi atacul bacteriilor Pseudomonas syringae pv. morsprunorum Wormald şi Pseudomonas syringae pv. syringae van Hall.
Simptomele sunt asemănătoare cu cele produse de aceşti agenţi patogeni şi la celelalte sâmburoase.


Fainarea piersicului

Denumire ştiinţifică: Sphaerotheca pannosa

Raspindire: Este întâlnită în majoritatea plantaţiilor de piersic, afectând în mod deosebit nectarinele.

Descriere: Simptome: Atacul se manifestă pe frunze, lăstarii tineri şi pe fructe. Începând din luna iunie, pe ambele feţe ale frunzelor tinere de la vârful lăstarilor apar pete albicioase, cu aspect pâslos, de forme şi dimensiuni diferite, iniţial izolate apoi confluente, caz în care acoperă zone mari din limb. Frunzele atacate rămân mici, se răsucesc, se brunifică şi cad de timpuriu. Pe lăstarii tineri, în jumătatea dinspre vârf, se dezvoltă o pâslă albicioasă, care adeseori îi înveleşte de jur împrejur ca într-un manşon, pe porţiuni de 10 - 12 cm lungime. Lăstarii puternic atacaţi rămân debili, se veştejesc şi se usucă în timpul verii.
Pe fructe, mai frecvent la nectarine, apar pete pâsloase, albicioase, de dimensiuni diferite, unele acoperind 2/3 din suprafaţă. Fructele atacate rămân mici, deformate, adesea crapă în dreptul petelor şi au gust amărui.
Agentul patogen: Pâsla albicioasă de la suprafaţa organelor atacate este formată din miceliul ectoparazit al ciupercii, pe care se dezvoltă conidioforii şi conidiile, care sunt unicelulare, elipsoidale sau cilindrice, incolore. Spre sfârşitul verii, în pâsla de pe lăstari în special, apar periteciile ciupercii sub forma unor punctişoare mici, la început gălbui, apoi brun - negricioase. Ele conţin o singură ască cu 6 - 8 ascospori, ovoizi. Patogenul iernează ca miceliu de rezistenţă între solzii mugurilor din care în primăvară vor rezulta lăstari atacaţi, de la care se propagă boala, prin conidii, în timpul perioadei de vegetaţie.
Pierderile cauzate de făinare constau în uscarea timpurie a lăstarilor şi a frunzelor atacate şi în deprecierea valorii fructelor.

Combatere: Pentru prevenirea bolii se vor tăia şi se vor arde lăstarii atacaţi; în timpul repausului vegetativ se vor aplica tratamente cu Polisulfură de bariu 6%, iar ]n perioada de vegetaţie cu sulf muiabil0,4%, Bumper 250 EC 0,03%, Karathane 0,05%, Thiovit 0,5%, Microthiol 0,5%, Nimrod 0,05%. Tratamentele se repetă la 10 - 12 zile.




Monilioza

Denumire ştiinţifică: Monilinia fructigena

Raspindire: Monilioza este una din cele mai periculoase boli ale speciilor sâmburoase, cunoscută în toate ţările din Europa şi America de Nord.
Semnalată în 1878, în ţara noastră, s-a extins mult; atacul de primăvară produce pagube evaluate la 60%.

Descriere: Simptome: Boala se manifestă pe flori, frunze, lăstari, fructe. Atacul de primăvară afectează florile, lăstarii şi frunzele; este foarte dăunător pentru ţara noastră. Organele parazitate de ciupercă se ofilesc, se brunifică şi în final se usucă. Vârful lăstarilor se usucă şi se îndoaie. Aceştia pot fi confundaţi cu îngheţurile târzii de primăvară.



Păduchele verde al piersicului

Denumire ştiinţifică: Myzodes persicae

Raspindire: Această insectă este răspândită pe tot globul, fiind frecventă în toate livezile de piersic.

Daune: Această specie este polifagă producând pagube în livezi şi pepiniere la speciile sâmburoase, dar şi în grădinile de legume şi sere. Păduchii formează colonii masive pe partea inferioară a frunzelor, care datorită sugerii sevei, se necrozează şi se răsucesc, formând pseudocecidii. Pomii atacaţi suferă, iar puieţii în pepiniere, se debilitează.

Biologie: Este o specie migratoare. Femelele depun ouăle toamna, la baza mugurilor sau în crăpăturile scoarţei ramurilor speciilor sâmburoase. Primăvara apare fundatrixul, care dă naştere la mai multe generaţii de fundatrigene. Acestea se hrănesc pe partea inferioară a frunzelor producând pseudocecidii. Ultima generaţie de femele aripate migrează pe diferite plante ierboase cultivate şi spontane, unde se înmulţesc pe cale partenogenetică vivipară. În toamnă apar femelele sexupare, care migrează pe speciile sâmburoase şi dau naştere la formele sexuate. După împerechere femelele depun oul de iarnă.

Descriere: Femelele aptere au corpul globulos, oval, verde- deschis sau verde - închis. Antenele sunt negre. Picioarele sunt galben-deschis, mai scurte, aproximativ 1/3 din lungimea corniculelor.
Femelele aripate au capul şi toracele negre, iar abdomenul verde gălbui sau roşcat. Pe partea dorsală prezintă o pată mare de culoare neagră cu 1-2 dungi transversale şi 4 pete laterale. Antenele sunt negre; picioarele sunt galben- deschis cu tarsele negre. Corniculele sunt brune; coada este aproape 2/3 din lungimea cornicolelor.

Combatere: Atacul de Myzodes persicae Sulz., se previne şi se combate prin aceleiaşi metode recomandate la Aphis pomi.



Molia orientala a fructelor

Denumire ştiinţifică: Grapholita molesta

Raspindire: Depistată în 1902 în plantaţiile de piersic şi păr, din NE Chinei şi Japoniei, s-a răspândit în majoritatea zonelor globului. În România a fost identificată în 1964 - în unele plantaţii de piersic şi prun, în SV ţării. Produce pagube mari în pepiniere şi livezi. Este un dăunător de carantină.

Daune: Iernează ca larvă complet dezvoltată intr-un cocon mătăsos şi dens, în crăpăturile scoarţei ramurilor şi pe trunchi; are 3 generaţii pe an.
În primăvară, în aprilie, larva se transformă în pupă. Adulţii apar la sfârşitul lunii aprilie sau începutul lunii mai ; au un zbor crepuscular şi nocturn. Ponta începe la câteva zile după împerechere. Ouăle sunt depuse pe partea inferioară a frunzelor din vârful lăstarului şi uneori pe coaja acestuia. Incubaţia durează 7- 14 zile. Larvele neonate ajung în vârful lăstarilor prin galerii construite în nervura principală şi în peţiolul frunzei. Ajunsă în lăstar, larva continuă atacul printr-o galerie descendentă.
Dezvoltarea larvară durează 16 - 24 zile. La completa dezvoltare, larvele părăsesc lăstarii şi se retrag în crăpăturile scoarţei ramurilor şi a trunchiului sau în alte locuri adăpostite, unde se transformă în pupe .
Stadiul de pupă durează 7 - 13 zile, astfel că între 20 -30 iunie apar fluturii primei generaţii. Ouăle sunt depuse pe frunze, lăstari şi fructe. Larvele atacă lăstarii tineri şi fructele soiurilor de piersic cu coacere timpurie. Ele pătrund în fructe prin zona calicială sau pedunculară, prin locul de contact al fructelor cu o frunză sau cu un alt fruct. În fruct, larva roade o galerie către sâmbure şi se dezvoltă în neregularităţile acestuia, sau în interiorul lui, dacă pereţii sunt încă moi. Într-un fruct se dezvoltă 3 - 4 larve. Stadiul de larvă durează 15 - 18 zile. În ultima decadă a lunii iulie apar fluturii generaţiei a II-a. Larvele acestei generaţii se dezvoltă pe fructele soiurilor târzii. Ajunse la completa dezvoltare o parte din larve (10 - 30%) trec în diapauza hibernală. Majoritatea larvelor îşi continuă dezvoltarea şi în ultima decadă a lunii august, apar fluturii generaţiei a III-a. Larvele apar spre sfârşitul primei decade a lui septembrie, şi se găsesc pe păr, gutui şi uneori pe măr. Retragerea pentru diapauza hibernală, începe cu 20 - 30 septembrie. Durata dezvoltării unei generaţii este 27 - 30 de zile, la o temperatură de 21 oC.

Descriere: Fluturii au anvergura aripilor de 10 - 15 mm; aripile anterioare sunt de culoare brună - închis. Spre mijlocul marginii posterioare se distinge o pată oblică, cu marginile mai mult sau mai puţin paralele. Aripile posterioare sunt mai deschise decât cele anterioare. Oul este eliptic, de 1mm lungime, de culoare albă, apoi de culoare galbenă.
Larva are 12-14 mm lungime, de culoare roz-roşcată ca capul galben - brun, cu pete de culoare mai închisă. Pe toate tergitele abdominale, cu excepţia primului, prezintă patru plăci lipsite de spiculi.
Pupa este de 6-6,5 mm lungime, de culoare brun - deschis, prezentând pe arcul dorsal al ultimului segment abdominal spini largi si tociţi.

Combatere: Tăierea şi distrugerea lăstarilor infestaţi conduce la diminuarea rezervei biologice. Capcanele alimentare, luminoase şi cu feromoni (Atramol) contribuie la depistarea dăunătorului, la stabilirea curbei de zbor (avertizare), precum şi la combatere.
Tratamentele chimice se fac la avertizare (t1 - la apariţia larvelor G1 aprox. 20 V, t2 - la 10 - 12 zile, t3 - la apariţia larvelor G2 aprox. 15 VII, t4 - la 8 - 10 zile, t5 - la apariţia larvelor G3) cu insecticide din grupul piretroizilor.

Molia vărgată

Denumire ştiinţifică: Anarsia lineatella

Raspindire: Este de origină euro - asiatică, fiind răspândită în toate continentele globului, cu excepţia celui american; este un dăunător de carantină.

Daune: Molia vărgată a piersicului produce pagube cu importanţă economică în livezile de piersic, mai rar în cele de cais şi prun. Pagubele sunt provocate de larvele hibernante, care atacă mugurii şi lăstarii abia formaţi şi de larvele din generaţia I şi a II-a, care atacă fructele. Fructele atacate rămân mici, se coc de timpuriu şi cad.

Biologie: Dăunătorul iernează ca larvă în cocon, sub scoarţa ramurilor sau la inserţia mugurilor. Primăvara timpuriu, la umflarea mugurilor, larvele după o scurtă perioadă de hrănire cu mugurii sâmburoaselor, migrează pe lăstarii abia formaţi şi pătrund în interiorul lor pe la partea terminală. În luna mai, fiind mature se împupează în pliurile frunzelor sau între frunze. Fluturii apar în prima decadă a lunii iunie şi zboară aproximativ 3 săptămâni. Ouăle sunt depuse izolat sau în grupe pe fructe, pe lăstari sau de-a lungul nervurii principale, pe faţa inferioară a frunzelor. Larvele apar în a II-a jumătate a lunii iunie şi se hrănesc cu fructele de piersic şi cais, cu pulpa din jurul sâmburelui. Împuparea se realizează în cavitatea pedunculară, adulţii apărând în iulie (generaţia a II-a). Fluturii, care apar în septembrie depun ouăle pe ramuri şi foarte rar pe fructe. Larvele după o scurtă perioadă de hrănire, intră în perioada hiemală.
În condiţiile ţării noastre molia vărgată a piersicului are trei generaţii (G 1 = iunie - iulie; G 2 = august - septembrie; G 3 = octombrie - mai).

Descriere: Adultul este un fluture cu aripile anterioare negre-cenuşii sau brune, cu linii longitudinale negre şi cu o pată în zona mediană. Aripile posterioare sunt mai mari, de culoare cenuşie-deschis. Oul la depunere este alb. Larva are corpul brun - închis cu capul negru.

Combatere: Fiind un dăunător de carantină se impune respectarea măsurilor de carantină fitosanitară. În funcţie de gradul de infestare al livezii, este necesar ca atacul produs de insectă să fie prevenit prin tratamente chimice la avertizare, în cursul perioadei de vegetaţie, în funcţie de fenologia soiurilor şi biologia insectei, corelate fiind cu condiţiile climatice, cu unul din produsele: Sinoratox 35 CE conc. 0,1%, Zolone 35 CE conc. 0,2%, Decis 25 EC conc. 0,03%, etc.