contracte—totul se împrăştie pe podeaua lucioasă, ca o explozie albă. Filele plutesc în aer o
secundă, apoi cad lent, una câte una. Amir rămâne nemişcat. Respiraţia îi e grea. În privirea lui nu e doar furie—e şi un soi de ruşine, ascunsă adânc, dar acolo. Reală. Cât se poate de reală.
