Încă putea vedea în minte şedinţa consiliului. Donovan, satisfăcut şi plin de sine, îl acuzase că
fusese imprudent, că îşi pierduse controlul şi că fusese „irezonabil” în negocieri. Ştia că avea dreptate—afacerea era calculată, precisă, genială chiar. Dar reacţia lui exagerată, ridicarea tonului,
