Top 10 dezastre naturale

10. Aproximativ 1691 de tornade, costuri de $10 bilioane= 10000 de miliarde, 550 de morti. America a fost victima unora dintre cele mai puternice tornade înregistrate vreodată, in anul 2011.
Tornadele se măsoară pe o scară EF în funcţie de daunele provocate, care merge de la F0 (cu rafale de vânt între 105 şi 137 de km/oră şi daune uşoare) până la EF5 (cu rafale de la 200 până la 322 de km/oră şi efecte devastatoare).
- 16-18 aprilie 2011 - un sistem format din 200 de tornade şi furtuni acoperă 8 state, 48 de persoane pierzându-şi viaţa.
- 26-28 aprilie 2011 - În sudul şi estul SUA se produc 288 de tornade şi furtuni violente, din care au rezultat 347 de morţi, sute de dispăruţi şi mii de răniţi. Statele cele mai afectate au fost Alabama, cu 259 de morţi şi 1.730 de răniţi, Tennessee cu 34 de morţi şi Mississippi cu 33 de victime.
- 22 mai 2011 - O tornadă devastatoare, de categoria EF5, a distrus oraşul Joplin din statul Missouri. Bilanţul a fost de 151 de morţi, 900 de răniţi şi 44 de dispăruţi.
Tornada din categoria EF4, ce a lovit luni statul american Oklahoma lăsând în urmă cel puţin 91 de morţi şi 145 de răniţi, este una dintre cele mai devastatoare tornade care s-au produs în SUA din anul 1980.
De atunci, cea mai puternică tornadă, clasificată în categoria EF5, a fost cea din data de 22 mai 2011, ea aducând rafale de vânt de 320 de km/oră, iar bilanţul său a fost de 151 de morţi, 900 de răniţi şi 44 de dispăruţi în statul Missouri. A provocat daune pe o fâşie de 10 kilometri lungime şi un kilometru lăţime şi a distrus 8.000 de locuinţe.
9. Proprietati afectate- 1 milion, costuri- $200 bilioane= 200000 de miliarde, 15883 de morti
Cutremurul din Tōhoku din 11 martie 2011 a fost un seism de magnitudine 9,0 MW cu epicentrul în regiunea Tohoku din oceanul Pacific, în apropierea orașului japonez Sendai, aflat pe coasta de est a Japoniei. Cutremurul a provocat valuri tsunami ale Pacificului de până la zece metri în înălțime.
Cutremurul s-a produs în ziua de vineri 11 martie 2011 la ora 05:46:23 UTC. În urma seismului a fost declarată stare de urgență nucleară în Japonia din cauza unor probleme la centralele nucleare Fukushima I și Fukushima II din Prefectura Fukushima.
Ca urmare a cutremurului, NASA a calculat că ziua s-a scurtat cu 1,8 microsecunde din cauza rotației accelerate a Pământului. Tot datorită cutremurului s-a calculat că Japonia s-a deplasat cu 2,4 m față de poziția anterioară cutremurului.
Printre efectele cutremurului se numără un mare incendiu la o rafinărie de petrol din Ichihara, prefectura Chiba și un posibil incendiu într-o clădire din portul Tokio. Au fost oprite trenurile de mare viteză shinkansen (nu s-a înregistrat nicio deraiere), iar Aeroportul Haneda a suspendat funcționarea.
În centrul capitalei Tokio au survenit întreruperi parțiale de curent electric, unele cartiere suferind de totale întreruperi.
Cutremurul de 9 grade pe scara Richter a durat cca 6 minute și a fost urmat de o serie de replici de magnitudine mare (7,2 Mw, 6 Mw, 7 Mw, 7,4 Mw, 7,2 Mw, 4,5 Mw, 7,9 Mw și alte valori) și de un tsunami de mare amploare.
8. Contaminare: globala, un bilion de oameni infectati=1000 de miliarde, aproape 100 de milioane de morti.
Gripa spaniolă este un tip de gripă care a apărut în timpul Primului Război Mondial, fiind, se pare, aceeași boală cu gripa aviară de astăzi. A ajuns în multe țări o dată cu întoarcerea soldaților de pe front, afectând în principal tinerii și având o rată de mortalitate ridicată care a omorât între 50 și 100 milioane de persoane din toată lumea, între 1918 și 1919. Se crede că a fost una dintre cele mai letale pandemii, după „Moartea neagră”, din istoria umanității. Multe dintre victime au fost persoane tinere și sănătoase, gripa spaniolă fiind total diferită de celelalte pandemii care au afectat copii, bătrâni și persoane cu sănătatea deja slăbită.
Aliații din Primul război mondial au numit-o gripă spaniolă deoarece a primit mai multă atenție în presa spaniolă decât în restul Europei. Spania nu a fost implicată în conflict, iar presa nu era cenzurată ca în restul Europei.
Gripa a putut ucide 25 milioane în primele 25 de săptămâni; în comparație, SIDA a ucis 25 de milioane în primii 25 de ani. Spania a fost una dintre țările cele mai afectate, cu 8 milioane de infectați și aproximativ 300.000 morți. În Marea Britanie au murit 200.000; în Franța peste 400.000. Chiar dacă Primul razboi mondial nu a fost cauza directă a gripei, mișcările masive de trupe au ajutat la extinderea bolii. Cercetătorii cred că sistemul imunitar ale soldaților era slăbit datorită tensiunii luptelor, atacurilor chimice, mărind astfel probabilitatea de a se contracta boala.Numărul mare de călatori soldați și modernizarea sistemului de transport a făcut posibil propagarea pandemiei într-un evantai mare de comunități.
7. Erupția vulcanului Krakatau din 1883, peste 36 000 de morti
Una dintre cele mai cunoscute erupții din istorie este cea din 1883, când vulcanul Krakatau, aflat între insulele Java și Sumatra, a erupt cu o forță de 13.000 de ori mai mare decât cea a bombei atomice de la Hiroshima. Muntele situat pe un arc insular în zona de subducție a plăcii indo-australiene a ejectat cantități uriașe de cenușă și pietre, iar explozia s-a auzit de la sute de kilometri depărtare. Erupția a zguduit întreg Pacificul provocând scufundarea insulei pe care se află. Craterul vulcanului a ajuns astfel pe fundul oceanului provocând un tsunami care a acoperit cu apă 100 de sate și insule din apropiere. Peste 36.000 de oameni au murit, majoritatea victime ale valurilor tsunami. Conform relatărilor pertinente ale vremii, sunetul colosalei erupții din anul 1883 s-a auzit și la 4.800 km distanță de punctul exploziei, iar unda de șoc s-a simțit inclusiv în regatul României de atunci.
Erupția vulcanului Krakatau a avut loc la doar 68 de ani după erupția distrugătoare a Muntelui Tambora. Cu toate că erupția vulcanului Tambora a fost mai puternică, cea a vulcanului Krakatau a făcut mai multe victime și a devenit mai faimoasă.
Arhipelagul indonezian, compus din peste 17.000 de insule, este situat în centrul Cercului de Foc al Pacificului, denumire pentru cea mai întinsă și activă zonă vulcanică a Terrei. Între miile de insule și insulițe indoneziene, mare parte din ele apărute în urma dinamicei activități vulcanice, se distinge Insula Krakatoa, sau Krakatau în indoneziană. Situată în Strâmtoarea Sondelor, insula a fost descoperită în anul 1611 de către Lucas Janszoo Waghenaer, un explorator, ofițer și cartograf olandez. Indonezia are și în prezent peste 130 de vulcani încă activi, mai mulți decât orice altă țară, majoritatea acestora fiind situați de-a lungul celor mai mari insule indoneziene, Sumatra și Java. Cele două insule fiind separate de Strâmtoarea Sondelor.
La 26 august 1883, ora locală 10, când Krakatau a erupt prima dată violent, jetul de cenușă avea o lungime de 27 km. A doua zi, dimineața, au urmat alte trei explozii. La 27 august au loc patru erupții: 5:30, 6:42, 8:20, 10:02. Erupția de la ora 10:02 a produs fisuri pe versanții vulcanului. Apa de mare a pătruns în interiorul vulcanului și a ajuns în camera cu magmă. O explozie puternică a aruncat în aer ⅔ din insulă. Materiale piroclastice, roci, lavă, cenușă și gaze otrăvitoare au fost împrăștiate pe distanțe de 80 km în jurul vulcanului. Acestea au ucis aproximativ 5.000 de oameni. Atât explozia, cât și cantitatea de materie aruncată în aer au depășit recordurile înregistrate.
Zgomotul exploziilor a fost atât de puternic, încât a ucis locuitorii de pe insulă și a fost auzit chiar de băștinașii din Perth și Mauritius, teritorii situate la distanța de aproximativ 4.800 km de Krakatau. Acest zgomot a fost înregistrat ca fiind cel mai mare zgomot auzit pe Pământ. Cele patru explozii din 26–27 august au emis o energie echivalentă cu 200 de megatone de TNT. Cea mai mare dintre explozii a fost cea de-a treia, estimată la echivalentul a 150 de megatone de TNT.
Cantitatea uriașă de cenușă vulcanică aruncată în atmosferă a împiedicat lumina soarelui să ajungă pe Pământ timp de câteva săptămâni, aruncând în întuneric o mare parte din arhipelagul indonezian. Erupțiile au aruncat în stratosferă o mare cantitate de dioxid de sulf sub formă gazoasă, această substanță fiind transportată ulterior de curenții atmosferici pe toată suprafața planetei. Fenomenul a dus la o creștere fără precedent a concentrației de acid sulfuric din norii de tip cirus de la mare altitudine.