Rasa pura la porumbei

Despre rasa pura, si imbunatirea ei!

Foarte multi dintre noi au auzit de terminii ,,rasa pura”, dar oare cati dintre noi stiu din punct de vedere al dictionarului explicativ stiu traducerea acestor 2 cuvinte?

Pur =orice nu este contrafacut, falsificat sau intinat, neamestecat

Rasa= origine. arbore genealogic

Pentru mine, porumbeii de curse sunt produsul unei combinatii formate din mai multe linii de porumbei care includ printre altii porumbeii Horseman, Dragoon, Smerle, porumbeii calatori si altii. Porumbelul de curse din zilele noastre este de asemenea un hibrid si nicidecum o linie pura. Cei mai buni porumbei calatori au fost descoperiti in Belgia. Acest proces de elaborare (dezvoltare) al porumbelului calator a inceput aproximativ in jurul anului 1810, iar in 1868, W.B.Tegetmeier a scris in cartea sa `Porumbeii, structura lor, varietati si atasamentul fata de casa` urmatoarele: `Cele mai multe rase de porumbei provin din regiunea Antwerp si acestea ies de departe in evidenta prin puterea lor de zbor si atasamentul fata de casa.`

In timp, porumbeii de Antwerp au fost imperecheati cu cei din regiunea Liege. Porumbelul calator din Belgia are la baza incrucisarea dintre porumbelul Cumulet de Antwerp cu Smerle de Liege. Porumbelul Cumulet era de origine flamanda, cu ochiul alb si avea capacitatea de a zbura asa de sus ca disparea privirii timp de cateva ore. Smerle era de origine walona, avea un cioc scurt si cateva pene (fulgi) indoiti inapoi pe gat (asa numita `floare` pe gat n.n.). Nu zburau asa de sus si asa de mult ca si porumbeii Cumulet dar erau mult mai rapizi. In final, au fost incrucisati si porumbeii Dragoon, iar cele trei specii au stat la baza formarii porumbelului voiajor de azi. Prin munca deosebita, un simt deosebit de observatie si pasari bune la origine, intr-o perioada de aproximativ 60-100 de ani s-a definitivat (obtinut) porumbelul voiajor de astazi. Fiecare generatie de crescatori (dar dintre cei mai capabili) au reusit sa imbunatateasca calitatile porumbeilor, iar cunostintele lor sa le transmita altor columbofili, prieteni, interesati si eventual marelui public.

Gratie eforturilor lui Mons Ulens din Antwerp, belgienii au facut pasi uriasi in imbunatatirea vitezei si marirea distantei de zbor a porumbeilor lor. Se spune ca deja in anul 1911 nu exista crescatorie in Belgia care sa nu aiba porumbei direct sau descendenti din linia lui Mons Ulens. Un alt mare crescator Mons Gigot a gasit urme din porumbeii lui Ulens in urmatoarele linii mai noi: `Vekemans, Van Schingen, Wuydts, Devos, Debruyn, Classens, Delderenne, Devalerioia, Pitteville, Salsman, De Page, Cassiers, Van Den Eynden, Gigot, Delmotte, Jurion, Grotters, Sluys, Wauters, Wegge, Janssens, Hansenne, Rey, Nivel, Smith, Menier, Rimbeau, Thirionet, Claes, Swiggers, Carpentier, Toulet, Desirant si Gits`.

Porumbeii originali ai lui Ulens au fost crescuti printr-o consangvinizare extrem de buna care a dat mari succese. Mai tarziu, porumbeii lui Chas Wegge au avut si ei la baza porumbei Ulens. Wegge era imbatabil in cursele de peste 200 de mile in cele mai multe consursuri. Wegge era un crescator care aplica metoda consangvinizarii intense iar cei mai buni porumbei ai lui au fost `Vendome` si porumbita rosie `Vekeman`. Multe dintre actualele suse de porumbei din Belgia deriva din consangvinizarea porumbeilor lui Chas Wegge; acest suse sunt: Janssens, Stassart, Sion, Bricoux, Delbar si Catrysse. Dar sunt intr-adevar aceste noi linii de porumbei pure asa cum declara crescatorii zilelor noastre? Ei bine, nu. Multi crescatori ai zilelor noastre considera ca un porumbel Janssen, sau orice Janssen este la fel de bun ca oricare altul pentru ca genetic ar fi cam de aceeasi valoare. Aceasta credinta o aveau si Stassart, Sion, Bricoux, Meuleman, Gits, Grooters, Gurnay si multi altii despre rasa pura. Orice crescator isi gaseste in general un mare sprijin in pedigree, in special in cele bine tinute.

Consangvinizarea a avut si intotdeauna va constitui o cheie in toate progresele care se vor obtine vis-a-vis de obtinerea unei calitati mai bune. In adevarata acceptiune a termenului, consangvinizarea reprezinta numai imperecherea intre frate si sora, sau intre copii si parinti (fiica/tata, fiu/mama) timp de una sau mai multe generatii. Noteaza ca nici o alta imperechere nu inseamna consangvinizare! Imperecherea pe linie, de asemenea, reprezinta imperecherea intr-un anumit grad de consangvinitate care nu este inclusa mai sus. In opinia celor mai multi crescatori de astazi, nu exista nici o diferenta intre consangvinizare si imperecherea pe linie.

Imperecherea reprezinta actuala metoda folosita de majoritatea crescatorilor de porumbei calatori din clipa in care au aflat ca consangvinizarea poate conduce la manifestarea (dezvoltarea) genelor recesive. Incrucisarea, de asemenea, le ofera ocazia de a se induce singuri in eroare. De cate ori nu ai auzit fraza: `politica mea de imperechere este una care urmareste performanta`? Ei bine, acest tip de abordare este una a perpetuarii sperantei de a obtine ceva bun – cand in realitate acesti crescatori nu fac altceva decat sa perpetueze caracteristicile indezirabile la porumbei. Totdeauna trebuie sa nu scapi din vedere ca actiunea de consangvinizarea favorizeaza producerea homozigotilor, iar daca criteriile de selectie sunt iscusite, aceasta metoda va conduce la imbunatatirea caracteristicilor familiei de porumbei. In schimb, incrucisarea ofera exact efectele inverse. La acest punct de vedere nu trebuie omis faptul ca consangvinizarea are si ea un sfarsit. Este un instrument care se foloseste cu scopul fixarii la o familie de porumbei a genelor dezirabile sau indezirabile prin aducerea genelor la conditia (pozitia) homozigota. Iar daca crescatorul nu stie sa aleaga perechile de reproductie, atunci aceste caracteristici indezirabile se vor accentua. In opinia multor crescatori recunoscuti din trecut, o familie consangvina poate fi purificata, iar in acest caz puii ar arata, in aparenta, aproape identic, la fel de buni zburatori si ar fi pasari de reproductie reusite. In plus, o asemenea familie s-ar preta foarte bine la incrucisari din cauza faptului ca este homozigota.

Telul meu este acela de a obtine un anumit nivel de perfectie in limitele liniei pure. Foarte putini crescatori pot spune ca au in crescatorie porumbei din linie pura. Asta si din cauza faptului ca la linia pura se ajunge dupa foarte multe generatii de lucru in acest mod. Raportarea la termenul de rasa pura are astazi o semnificatie biologica sau genetica foarte mica. Porumbei ca Sion, Gurney, Bricoux, Janssen, Stassart sau Gits nu au valoare pentru noi decat ca o recunoastere a faimei acestor personalitati columbofile. Porumbeii lor erau familii, dar oare erau ele rase pure in sensul dat de stiinta biologica? Raspunsul este ca acestia nu aveau porumbei din rase pure asa cum erau cei ai lui Wegge sau Ulens. Nume ca Janssen ne dezvaluie ideea unui tip de porumbel, la fel ca si Sion, sau Bricoux, sau Stassart sau Dordin sau oricare alt nume. Porumbeii de astazi care poarta cu ei aceste nume recunoscute mai au putin din mostenirea genetica si caracteristicile pasarilor originale. Astazi, atunci cand un crescator iti prezinta susele sale vechi asta inseamna foarte putin. Cel mult, doar ca el poseda acei porumbei. Pentru ca este foarte greu pentru tine sa ai in memorie imaginea exacta si sa recunosti la cineva porumbeii de Janssen daca acesta spune ca poseda asa ceva. Astazi, acesti porumbei pot fi mai mari, sau de dimensiuni medii sau mici, pot fi mai ososi sau rotunzi ca un mar. Pot fi cu o musculatura excedentara, sau dimpotriva, blanzi sau salbatici, de toate culorile, lungi sau scurti, cu picioare inalte sau scurte. Toti dintre noi au avut sau au tinut in mana astfel de porumbei. Ceea nu trebuie sa nu uiti este ca natura niciodata nu progreseaza de la mai putina ordine la mai multa, ci intotdeauna de la ordine la dezordine.

In mainile primilor crescatori cu siguranta au avut castig de cauza porumbeii cu mai multa ordine!