▐ Nici bine nu apuc să închid ușa că și aud un zgomot asemenea unei lovituri și strâng
din ochi, întorcându-mă ca să o redeschid, dar Anastasia deja se descurcase singură. „Oh, Anna, ești bine? Iartă-mă, n-a fost cu intenție.” chicotesc scurt, privind-o oarecum îngrijorată, Îmi;
