— noastră, a tuturor. Odata ajunsă în fața ușii maro, din lemn, care era între-deschisă, o
împing puțin cu una din mâini și pășesc pe parchetul de o culoare deschisă, ce se potrivea cu restul lucrurilor din înăuntru. "Salut?" rostesc eu, mai mult ca o întrebare.
