din păcate pentru toată lumea, direct proporțional cu oamenii care mă înconjoară. Iar dacă
aveam să rămân între patru pereți cu norii personali ai lui Blaise și Alexander, atunci aveam nevoie urgent de o rază de lumină. Sau măcar de o perdea deschisă metaforic. I-am mulțumit


provocarea, dar în felul meu. Și în ritmul meu.
Se pare că gheața începea să se topească. Lent, dar sigur. Nu că aș fi avut vreo misiune
din păcate pentru toată lumea, direct proporțional cu oamenii care mă înconjoară. Iar dacă
lui Nadine din priviri — un „mulțumesc” discret, mimat de buze, dar sincer. Faptul că intrase
— Se pare că tu ești singura rază de soare printre cei trei norișori întunecați. Și era adevărat.



Vrei şi tu să îţi faci un album foto online? Înregistrează-te!