Am luat o gură din cafea, apoi am lăsat cana pe masă cu grijă, ca și cum în tăcerea acelui
gest s-ar fi putut comprima tot ce nu voiam să spun. „După ce răspundem, o să ne ținem toți de mână și o să cântăm Kumbaya?” am întrebat-o sec pe blondină, fără să-mi schimb expresia.
