acea sinceritate tăioasă care taie mai adânc decât orice sarcasm. Și, ca un ceas stricat care
decide să ticăie exact când îți închipui că s-a oprit, o voce familiară s-a înălțat de undeva din lateral. O voce de care nu aveam nevoie acum, și nici altădată. Sora mea. Acel amestec


Un gest politicos, inutil, dar suportabil. „Blaise,” am spus, lăsând numele să îmi alunece cu
Ca și cum, dacă cineva l-ar rosti înapoi, ar avea puterea să mă cheme, să mă alunge, să mă
acea sinceritate tăioasă care taie mai adânc decât orice sarcasm. Și, ca un ceas stricat care
de sânge și iritare. M-am întors brusc, aproape instinctual. Tresărirea corpului a fost reflexă.
neașteptat, asupra unei alte siluete — una masculină, imobilă, dar prezentă ca o umbră veche



Vrei şi tu să îţi faci un album foto online? Înregistrează-te!