— de unul singur, rănit și speriat. Vă rog, lăsați-mă să-l țin aici măcar până îi găsesc un
stăpân sau un adăpost. Vă rog...” Privirea ei trecu peste fiecare chip în parte, în speranța că va putea găsi alinare și înțelegere în toți cei prezenți. Nu se simțea umilită să


— atât la exterior, cât și în interior îi redau speranța lui Renai. Gesturile lor reușesc să-i
complet. Aceasta înghiți în sec, privindu-l. „Eu... ah,” oftă neputincioasă. „Mulțumesc. Am
— de unul singur, rănit și speriat. Vă rog, lăsați-mă să-l țin aici măcar până îi găsesc un
— implore pentru ceva absolut necesar, din contră. Ar fi făcut orice. Glasul îi tremura, iar
Seara părea că prinde viață sub ochii noștri, ca o flacără trezită brusc de un suflu nevăzut.



Vrei şi tu să îţi faci un album foto online? Înregistrează-te!