— primit până acum. E...uh, mulțumesc!” Se împleticește în cuvinte și-și duce degetele
la ceafă într-un gest care trădează sfiala de moment, accentuată de emoțiile în fața cărora acceptă să se lase pradă. „Scuze, poate n-are nicio legătură, dar... scrii poezii cumva?”


— Buzele lui Mavi se despart, dar nu pentru a vorbi. Își pierduse temporar această funcție
— Pe moment, privind-o aproape hipnotizat era modul lui de a-i aprecia complimentul. „Uau...”
— primit până acum. E...uh, mulțumesc!” Se împleticește în cuvinte și-și duce degetele
— Apoi drese glasul, încercând să-și revină din starea de uluire, întorcându-și ochii spre
— „Eu sunt Mavi, într-adevăr. O să mă mai întâlnești pe holuri sub diferite înfățișări. Tot eu



Vrei şi tu să îţi faci un album foto online? Înregistrează-te!