Zilele se scurg una câte una, topindu-se în tăcere, iar eu mă simt trasă, cu fiecare apus, tot
mai adânc într-un tărâm oniric — născut, poate, din același condei care-mi tremură între degete, sau, mai curând, din dansul degetelor mele peste tastele care tresar sub greutatea fiecărui
