zâmbetul să se formeze singur, fără să-l forțez. „Sunt superbi. Mulțumesc... și pentru flori,
și pentru toată mâncarea asta, care pare să mă strige pe nume.” Glasul îmi era cald, sincer, în timp ce încercam să mă așez mai bine, sprijinindu-mi spatele de tăblia patului. M-am tras
