VASILE LUPU - UN INFILTRAT PENTRU DISTRUGEREA PNȚCD

„Ajunsesem deja în luna iulie (2001 n.n.) și mă găseam în vacanță la Boțești când m-am pomenit cu un telefon de la partid să vin imediat la București, deoarece președintele Marga (Andrei Marga n.n.) a demisionat și are loc o ședință urgentă, foarte importantă, a Biroului de Conducere (care l-a desemnat pe Victor Ciorbea ca președinte interimar n.n.)(...)
Față de atitudinea ostilă a întregii conduceri a partidului, Lupu (Vasile Lupu n.n.) a părăsit până la urmă biroul președintelui și a anunțat că va duce bătălia la tribunal, considerând alegerea lui Ciorbea nestatutară (...)
Războiul cu Vasile Lupu se ducea pe toate fronturile. Mai întâi, la intervenția lui, ni s-a blocat contul PNȚCD de la BRD, creându-se mari dificultăți financiare și în același timp ni s-au făcut tot felul de șicane pe teren, (...) PNȚCD pierzând cu acea ocazie câteva sedii de filiale.
Cu toate dificultățile (...) s-a convocat pe 14 august un Congres extraordinar, voit să fie mai mult, nu doar reuniunea forului principal al PNȚCD, ci și un miting popular. (...) Au participat 5.000 de delegați și s-a prezentat o singură moțiune, în care se stabilea conducerea în frunte cu Victor Ciorbea ca președinte al partidului, Dudu Ionescu ca secretar general, eu ca președinte de onoare, 13 vicepreședinți pe care îi menționez în ordine alfabetică: Șerban Bubenek, Ion Caramitru, Gheorghe Ciuhandu, Cornelia Coroian, Alexandru Herlea, Dorin Mihai, Teodor Morariu, Ioan Avram Mureșan, Nicolae Noica, Remus Opriș, Irineu Popescu, Radu Sârbu, Gheorghe Vâlceanu, precum și 12 simpli membri în Birou (...)
Congresul a fost o manifestare foarte reușită, menită să refacă întrucâtva imaginea partidului, dar, în același timp, el a constituit un semnal de alarmă pentru dușmanii noștri care ne cântaseră prohodul,iar acum constatau cu îngrijorare că PNȚCD n-a murit încă. Astfel alarmați, acești dușmani foarte numeroși și înrăiți, și-au mobilizat toate forțele, au intervenit unde a trebuit și ca urmare, cu toate solidele noastre argumente, tribunalul a dat câștig de cauză lui Lupu (...) Abuzul era atât de evident încât a șocat și pe prietenii noștri de peste hotare, din cadrul PPE și din Internaționala Creștin-Democrată, care s-au întrebat și au întrebat guvernul român cum este posibil ca un partid care a făcut atâtea jertfe pentru cauza democrației, care a devenit membru al Internaționalei Creștin-Democrate încă din 1987, din clandestinitate, care a condus o coaliție aflată la putere în 2000, acum să fie împiedicat să funcționeze, hotărârea tribunalului echivalând cu interdicția sa.
Guvernul român, prin vocea primului-ministru Adrian Năstase, s-a grăbit să răspundă imediat că PNȚCD n-a fost desființat, că el există și funcționează în continuare sub conducerea lui Vasile Lupu. Adică înainte de a se cunoaște verdictul definitiv (...) guvernul se substituise organelor judecătorești (...)
Tribunalul (...) a dat în sfârșit câștig de cauză noi conduceri PNȚCD, în frunte cu Victor Ciorbea, alese cu ocazia Congresului din 14 august 2001 (...)
Se pare că această schimbare bruscă de atitudine s-a datorat poziției adoptată de forurile internaționale cu privire la modul cum se practică justiția pe meleagurile Dâmboviței.”
(Extrase din volumul „După Revoluție”, București, Editura Nemira 2003, pag. 312-316, autor ION DIACONESCU, fostul meu coleg din Adunarea Constituantă.)
Cicerone Ionițoiu, fost secretar general al PNȚ, într-o Declarație publicată pe 3 decembrie 2009, scria printre altele: Au existat și atunci ca și azi infiltrați în partid, urmărind același scop de deturnare. Corneliu Coposu, într-o scrisoare trimisă la Paris în 1991 îmi sublinia: „În ce privește interiorul partidului, suntem confruntați și cu niște acțiuni subterane destabilizatoare. Propaganda însă este practicată prin defăimarea sistematică a conducerii actuale, împotriva căreia se desfășoară (la unison cu metoda FSN-ului) o acțiune de calomnii, puse la dispoziție din arsenalul Securității (...)”
Astăzi, când PNȚCD aproape că nu mai există, îmi amintesc că am atras public atenția asupra acestui aspect încă după alegerile locale din 1996, alegeri pierdute lamentabil la Iași de Convenția Democrată: „Începând din 1990, Vasile Lupu parcă a avut misiunea de a transforma PNȚCD dintr-un partid iubit într-unul hulit”, consemna cotidianul ieșean „Monitorul” din 14 iunie 1996 și la București cotidianul „Adevărul” din ziua următoare sub semnătura lui Constantin Coroiu.
După ce, în articolul intitulat cu litere de-o șchioapă: PAC va demonstra că „Vasile Lupu a fost turnător la Securitate”, publicat în cotidianul ieșean „Independentul” din 8 aprilie 1996, primarul de atunci al Iașului, Constantin Simirad, susținea că „putem demonstra cu documente că dl Lupu a fost un turnător de primă mână (...)”.
În 27 august 1997, sub semnătura lui Claudiu Raus, „Monitorul” consemna: Cea mai gravă acuzație adusă deputatului Vasile Lupu a fost, însă, aceea că ar fi fost „turnător”, aducându-se în sprijinul acestei afirmații și anumite informații din revista „România Mare” (din 12 ianuarie 1996 n.n.). „De altfel, pentru mulți nu-i o noutate acest lucru. Eu nu știu ce fel de publicație este România Mare, dar că este foarte informată, asta știu. Și România Mare a informat, în urmă cu câțiva ani, că Lupu a fost turnător (...)”. Am mai adăugat în final că „Vreau să spun că eu am mai mulți prieteni în PNȚCD decât Lupu”. În replică, Vasile Lupu a declarat aceluiași ziar, printre altele: „Cât privește acuzația de a fi fost informator al Securității, îmi este absolut indiferentă.”
În București, într-un articol publicat de cotidianul „Evenimentul Zilei” din 21 iunie 1998 și intitulat „Lupul justițiar, în blană de oaie cu ochi albaștri”, profesorul Gheorghe Lupașcu Suhulețianu afirma, printre altele: „La Conferința Județeană a PNȚCD Iași din iunie 1993, Vasile Lupu a fost deconspirat de delegații participanți, fiind prezenți din partea conducerii centrale Remuș Opriș și Șerban Săndulescu, drept unul dintre cei mai fanatici informatori ai fostei Securități.” Adăugând: „Nici că putea demonstra mai multă inteligență un informator al fostei Securități.Și-a jucat rolul de creștin-democrat aproape perfect (...) Orice țărănist de bună-credință care se mai consideră coleg de partid cu asemenea specimene, de teapa lui Vasile Lupu, se autoexclude din PNȚCD.”
Iată ce scria, rămânând fără nicio replică, „Independentul” din 27 iunie 1998, sub semnătura Roxanei Vasiluță: În privința scandalului iscat pe marginea dosarelor Securității, Cristian Zăinescu a afirmat că era de notorietate colaborarea cu Securitatea a deputatului Vasile Lupu. „Acest lucru era cunoscut din 1992, dar nu se știa exact care a fost activitatea sa. Se dovedește că a fost informator al Securității, obligându-se necondiționat să-și toarne rudele, prietenii... PNȚCD cunoștea activitatea d-lui Lupu, dar a acceptat să-l susțină (...)”
Pe 28 iunie 1998 a fost dat publicității un „Apel pentru asanarea morală și politică a PNȚCD” Regretatul poet Mihai Ursachi, pe atunci președinte al filialei Iași a Alianței Civice, declara cotidianului ieșean „Evenimentul” din 29 iunie 1998: „Am semnat în nume personal, ca simpatizant al PNȚCD și fost coleg de închisoare cu dl Ion Varlam (...), care îl va înmâna dlui Ion Diaconescu. Dorim asanarea morală a PNȚCD, precum și excluderea sau sancționarea dlui Lupu”.
A doua zi, 30 iunie 1998, „Independentul” scria: „Lupu a infirmat colaborarea sa cu fosta Securitate după ce, la o intervenție anterioară, parlamentarii PDSR i-au strigat din sală: „Informatorule!”, „Securistule!”.
În București, sub semnătura lui Vasile Iancu, ziarul „România Liberă” din aceeași zi consemna: „Nu știm care-i adevărul, până la capăt, în privința angajamentului lui Vasile Lupu cu Securitatea, nici dacă cineva a avut de suferit din cauza acestui angajament. Cert e faptul că Vasile Lupu trebuia să facă public acest gest al său încă de la intrarea în PNȚCD. Dacă ar mai fi intrat...”
P.S. Iată ce scria regretatul meu coleg, dr SABIN IVAN, senator național-liberal, fost deținut politic, în cartea ce mi-a oferit-o cu dedicație „Radiografii parlamentare”, Constanța, Editura Ex Ponto 1998, pag. 5: „Treptat au ieșit din ascunzători și alți „tovarăși”, care au fost instalați fie în fruntea noilor structuri ale statului, fie au fost infiltrați în partidele de opoziție, pentru a le spiona sau a le dezbina.”

Cristian Zăinescu