1-1 CRISTIAN ZAINESCU - RADACINI-PRIMII ANI DIN VIATA

Postare biografică
M-am născut in București pe 8 octombrie 1948, într-o familie de intelectuali. Sunt creștin ortodox.
Bunicul meu, învățătorul, apoi preotul Bucur B. Zăinescu (1884-1955), absolvent al Școalei pentru Învățătura Poporului Român din București, a fost veteran al Războaielor României din 1913 și 1916-1919, ca sublocotenent de artilerie, și posesor a cinci decorații de război: Ordinul Coroana României cu spade, Medalia „Avântul Țărei” (singura decernată combatanților în războiul pentru întregirea Dobrogei din 1913), Crucea Comemorativă cu barete (1916-1919), Medalia Jubiliară Carol I și Crucea Victoriei. Până la cedarea Cadrilaterului, in 1940, a fost timp de 15 ani parohul Bisericii „Sfânta Treime” din Bazargic și fruntaș național liberal al județului Caliacra sub conducerea lui George Fotino. Bunica mea, Maria Zăinescu, născută Alexandrescu, a fost fiica preotului comunei Gheorghe Lazăr din județul Ialomița. Pisania bisericii de acolo menționează: „Ziditu-s-a acest sfânt locaș cu hramul Adormirea Maicii Domnului între anii 1889-1898, exclusiv de către enoriașii acestui sat, în frunte cu primul preot al acestei parohii, Toma Alexandrescu (...)”.
Tatăl meu, Constantin B. Zăinescu (1912-1983), bacalaureat al Liceului „Nicolae Filipescu” din Bazargic, apoi licențiat în drept al Universității din Cernăuți (1939), a fost șeful de cabinet al Secretarului general al Guvernământului Provinciei Bucovina, Vasile N. Florescu, conducând și Oficiul de Studii (1943-1944). La Cernăuți, s-a bucurat de prietenia fostului sau profesor de drept constituțional, Gheorghe Alexianu, așa cum este consemnat și în documentele fostei Securități. În 1946 a fost numit de către M.S. Regele Mihai I Cavaler al Ordinului Coroana României, cel mai înalt grad acordat unui civil. Concediat de către regimul de ocupație comunist din funcția de director în Ministerul Cooperației (Monitorul Oficial, Partea I-a, Nr. 181/1948), a fost apoi urmărit operativ de către fosta Securitate (Dosar nr. 178279/222568/1951). Vărul său primar, Traian Zăinescu, căzut la datorie ca sublocotenent în 1941 (lângă Orilka-Kernosivka, azi în Ucraina), a fost cunoscutul centru înaintaș și golgheter al echipei de fotbal Juventus București din anii 1930. Iar vărul său primar după mamă, medicul militar Ovidiu Dinulescu, fost deținut politic, a fost președintele filialei din Ploiești a Fundației Culturale Memoria.
Mama mea, Elena Zăinescu (1915-2002), născută Mihăescu, în Drăgășani, este licențiată a Universității din București, Facultatea de Științe naturale (1938). După Revoluție, a fost membru fondator al PNL Iași, precum și membru al Mișcării pentru Regatul României și al Fundației Memoria.
Am două fiice născute în Iași, Andreea Maria (în 1978), licențiată în psihologie, și Veronica Ioana (în 1980), licențiată în istorie-engleză, ambele ca șef de promoție (în Târgu Mureș), câte un nepot și două nepoate de la fiecare.
Am urmat cursurile școlare și universitare în Capitală, fiind bacalaureat al Liceului „Alexandru Ioan Cuza” (1966) și licențiat al Institutului Politehnic, Facultatea de Mecanică, în specialitatea Utilaj chimic (1972), cu un proiect de diplomă intitulat „Rezervor pentru depozitarea amoniacului lichid la presiune atmosferică (15.000 mc, -34 *C)”.
Ca scrimer, am fost vicecampion al Capitalei la juniori (sabie, 1968), având drept antrenor pe lectorul universitar Ionel Rădulescu, apoi pe maestrul Gheorghe Man, multiplu campion național (participant la Jocurile Olimpice de la Berlin din 1936). Am fost, de asemenea, vicecampion național în mai multe rânduri (după „Steaua”, cu „U” București și „Poli” Iași), precum și component al echipei României.
În septembrie 1973 am absolvit Școala Militară de Ofițeri de Rezervă din Bacău, ca sublocotenent de artilerie.
Prin repartiție ministerială, am lucrat la Institutul de Chimie macromoleculară „Petru Poni” din Iași, sub direcția academicianului Cristofor I. Simionescu. Institut de cercetare științifică devenit unitate de excelență a Academiei Române și, din 2005, centru de excelență la nivel european. Aici a fost primul și singurul meu loc de muncă (1972-2006), nefiind membru al partidului unic.
După absolvirea cursului „Utilizarea calculatoarelor de proces”, la Centrul de Prelucrare Automată a Datelor și Consultanță (CPADC) din București (în 1976), am devenit doctorand al Institutului Politehnic „Gheorghe Asachi” din Iași, sub conducerea prof.dr. docent Radu Z. Tudose, șeful Catedrei de Inginerie chimică (din 1991 membru corespondent al Academiei Române). Pe 10 mai 1985 am obținut titlul de doctor în științe tehnice, cu elogioase aprecieri. În 1986 am fost primit membru al American Chemical Society (ACS), ocolind cenzura regimului de ocupație comunist.
Am luat parte, ca autor sau moderator, la numeroase manifestări științifice, unele cu participare internațională. Lucrări publicate în diverse reviste de circulație mondială, în domeniul intensificării proceselor de transfer de impuls, căldură și masă. Invenții brevetate privind instalații și utilaje în industria chimică. La majoritatea lucrărilor științifice sunt unic sau prim autor. Am publicat recent în străinatate cinci cărti, din aceleași domenii.
După Revoluția din Decembrie 1989, am lansat din Iași primul apel privind reconstituirea Partidului Național Liberal și chemarea adresata M.S. Regelui Mihai I, apel difuzat în mod repetat de Radio Europa Liberă (decembrie 1989 - ianuarie 1990). Sunt membru fondator al PNL (București, 5 ianuarie 1990) și întâiul președinte al Organizației Județene Iași. Membru în Biroul executiv al Consiliului Provizoriu de Uniune Națională (CPUN) al Județului Iași, din partea PNL (februarie-mai 1990). Înainte de primele alegeri parlamentare, am participat în Bruxelles la sejurul oferit delegației noilor partide politice din România (14-17 martie 1990), alături de Radu Câmpeanu, Andrei Chiliman (PNL), Ion Diaconescu, Gabriel Țepelea (PNȚ-CD), Sergiu Cunescu (PSDR) și alții. La prima Conferință Națională (București, 31 martie - 1 aprilie 1990), am fost ales vicepreședinte al PNL, alături de Ionel Săndulescu (prim-vicepreședinte), Ioan Beșe, Mircea Ionescu-Quintus, Nicu Enescu, Dan A. Lăzărescu, Gheorghe Mincă, Sanda Tătărescu și Teodor Vaida.
Pe 20 mai 1990 am fost ales deputat de Iași, fiind vicepreședinte al Grupului parlamentar România - Belgia (1990-1992). Pe 24 august 1990, alături de Dan Amedeu Lăzărescu, am constituit în Iași Forumul Democratic Antitotalitar din Moldova, organizație transformată ulterior în Convenția Democrată. Pe 19 iulie 1991, la Chișinău, împreună cu Ioan (Puiu) Beșe, am inițiat constituirea PNL din Basarabia. Sunt membru fondator al Consiliului Național al Unirii (Iași 1991) și întâiul membru din România al Consiliului Unirii (Chișinău 2012).
Sunt autorul unui număr record de amendamente de fond aduse actualei Constituții a României, adoptate prin vot de către Adunarea Constituantă, și singurul parlamentar ieșean care a votat împotriva acesteia. Am fost primul demnitar român primit de către Regele Mihai și Regina Ana, la venirea majestăților lor din exil (Putna, Sfintele Paști 1992).
Pe 14 septembrie 1992, în sprijinul Convenției Democrate și al candidaturii lui Emil Constantinescu la președinția României, am inițiat constituirea Consiliului pentru Refacerea PNL, cu sediul în Iași, alături de mai multi deputați și senatori liberali, printre care Rene Radu Policrat, decanul de vârsta al Camerei Deputaților, Marin Balaban, Radu Roșculet, Dinu Patriciu, Horia Rusu, Daniela Crăsnaru, Horia Pascu, Sabin Ivan, Dumitru Călueanu, Mircea Curelea. Pe 27 septembrie 1992 am candidat din partea PNL Iași pentru Camera Deputaților, fără succes, partidul cârmuit execrabil de Radu Câmpeanu neatingând pragul electoral de numai 3% la niciuna dintre Camere.
Am fost ales apoi președinte al filialei județene Iași a PNL-CD (condus la centru de Vintilă Brătianu și, ulterior, de Niculae Cerveni) și, după fuziunea cu PL-93 (condus de Horia Rusu, Dinu Patriciu și Dinu Zamfirescu), ales președinte al Partidului Liberal - Filiala Iași și membru al conducerii centrale (1994-1998). Prin unificarea mișcarii liberale, la care am contribuit insistent, am devenit co-președinte al Filialei Județene Iași a Partidului Național Liberal și membru în Consiliul Național (1998-2000). Pe 4 iunie 2000 am părăsit PNL, candidând fără succes la funcția de primar al municipiului Iași, din partea Partidului Liberal Creștin condus la centru de către Radu Ciuceanu, prietenul și colegul meu național liberal din Camera Deputaților, fost deținut politic (17 ani), ales ulterior drept membru de onoare al Academiei Române.
Membru al Asociației (ulterior Academia) Oamenilor de Știintă (1990, președinte acad. Nicolae Teodorescu), al Asociației Generale a Inginerilor din România (1992, președinte prof.dr.ing. Mihai Mihăiță), al Mișcării „România Viitoare” (1992, președinte Simina Mezincescu), al Uniunii Mondiale a Românilor Liberi (1992, președinte Ion Rațiu), al Societății „Amicii Regelui Mihai” (1993, președinte Artur Chomiuc), al Alianței Civice Iași (1998, președinte poetul Mihai Ursachi, fost deținut politic). Președinte al Filialei Iași a Fundației Culturale Memoria și membru în Comitetului Director (1993, fondator dr. Banu Rădulescu, președinte de onoare la Iași acad. Alexandru Zub, fost deținut politic). Activitate publicistică în presa locală și centrală. Din 1993, sunt secretar general și purtător de cuvânt al Mișcării pentru Regatul României din Iași. Vicepreședinte al Camerei de Comerț și Industrie „România - Republica Moldova” (1993). Membru al American Council for the Support of Romanian Monarchy, Ridgewood NY (1995), al Who s Who Historical Society, Boston MA (2002). Ordinul de Excelență al Societății „Amicii Regelui Mihai” (Arad, 15 februarie 2008). Membru al Asociației Române de Scrimă Veterani (2011). În 2025 am fost primit drept membru onorific al Asociației „Radu Z. Tudose” (ART-ING) din Iași, alături de prestigioși profesori ai Facultății de Inginerie chimică: Dan Cașcaval (senator, rector al Universității Tehnice „Gheorghe Asachi”), Maria Gavrilescu, Nicolae Hurduc (fost decan și ministru al Cercetării) și Carmen Teodosiu.
Medalii și diplome: Medalia Orașului Tournai (Belgia, 9 Mai 1992); Medalia „Centenar Gheorghe I. Brătianu” (PNL Pașcani, 26 aprilie 1998); Medalia „Jubileul de Aur al Căsătoriei” (Uniunea pentru Regele Mihai - Paris și Amicii Regelui Mihai - Arad, 10 iunie 1998); Diploma „Regele și Patria” (Paris și Arad, 1 Decembrie 1998); Diploma „10 ani de activitate pentru adevăr și dreptate” (Arad, 1 Decembrie 1999); Diploma „10 Mai - Ziua Independenței de Stat a României” (Arad, 27 aprilie 2002); Diploma de Onoare a Facultății de Medicină, Promoția 1946 - Regele Mihai (Cluj-Napoca, martie 2005); Diploma jubiliară „10 Mai 1945 - 10 Mai 1995” pentru merite deosebite în lupta anticomunistă, pentru integritate teritorială și refacerea Regatului României (Asociația „Regele Mihai I” București); Diploma „2006. Anul Carol I” (Arad, 25 Octombrie 2006); Medalia „O viață închinată României și poporului român” (ARM Arad, 25 Decembrie 2007); Diploma de Excelență pentru perseverență în susținerea moralei creștine, adevărului istoric și monarhiei constituționale în România (Arad, 25 iunie 2018).
Referințe: „Partidele politice din România”, București, Rompres, 1990, 1991 și 1992; „Personalități publice politice (1989-1992)” și, ibidem, „(1992-1994)”, București, Holding Reporter, 1992 și 1994; „Iașul contemporan. Cartea personalităților”, Iași, Cronica, 1993; Domnița Ștefănescu „Cinci ani din istoria României”, București, Mașina de Scris, 1995; „Geneza Constituției României”, București, Monitorul Oficial, 1998; „International Who s Who of Professionals” USA, 2002 și, ibidem, 2003; G. Crișan „Piramida puterii. Oameni politici și de stat, generali și ierarhi din România (1989-2004)”, București, Pro-Historia, 2004; V. Diacon „Reîntregirea. Basarabia, Bucovina și Insula Șerpilor”, Iași, Tipo-Moldova, 2007; G. Crișan „Dicționar de personalități politice și de stat, generali și lideri religioși (1944-2008)”, București, 2008; „Enciclopedia personalităților din România”, Zug (Elveția), Hubners WiW, 2010 și, ibidem, 2013.
Citări (exclusiv cele profesionale): Ivan, Sabin „Radiografii parlamentare”, Constanța, Ex Ponto, 1998; Iorgovan, Antonie „Odiseea elaborarii Constituției”, Târgu Mureș, Vatra Românească, 1998; Apostol Tofan, Dana „Puterea discreționară și excesul de putere al autorităților publice”, București, All Beck, 1999; Dekany, Alexandru Tiberiu și Chomiuc, Artur „Culegere de texte, note și comentarii (1992-2000)” și, ibidem „(2001-2007)”, Arad, Gutenberg Univers, 2006 și 2007; Niceto Blazquez Fernandez „Raoul Sorban. In memoriam” (în limba spaniolă), Madrid, Vision Libros, 2010; Criste, Mircea (prof. Univ. d Ouest Timișoara) „Les competences du juge constitutionnel roumain”, în: Juridical Current J., Year XIII, no. 2 (41), 2010, p. 32; Preda, Cristian „Rumânii fericiți. Vot și putere de la 1831 până în prezent”, Iași, Polirom, 2011; Ionescu, Cristian (prof. Univ. „D. Cantemir” București) „Delegarea legislativă între tradiție și consacrare modernă” în: Revista de Drept Public, An XIX (43), nr. 2, 2014, p. 43; Stănescu-Stanciu, Teodora și Neacșu, Gheorghe „Constituția României 1991. Documente. Vol. IV” și, ibidem, „Vol. V”, București, IRRD, 2015 și 2016; Ionescu, Cristian și Dumitrescu, Corina Adriana (coord.) „Constituția României. Comentarii și explicații”, București, C.H.Beck, 2017; Apetroaiei, Maria (ed.) „Un om între oameni, un călător în astă lume... Ion Berghia”, Iași, Vasiliana 98, 2018; Criste, Mircea „Scurt itinerar constituțional” (DPC-note de curs), Timișoara 2018; Francu, Alberto Theodor (candidato), „Percorsi e prospettive dell integrazione europea della Romania” (relatore prof. Federico Niglia, corelatore prof. Mario Telo), Luiss, 2018.
Cărți publicate: „Regimuri critice ale curgerii filmelor subțiri de lichide nenewtoniene” (2019), „Filtre nuce cu descărcare interioară” (2019), „Evaporatoare cu film agitat prin benzi spirale” (2019), „Stabilitatea curgerii filmelor subțiri de lichid” (2019) și „Curgerea lichidelor nenewtoniene în film subțire” (2020), toate în: Globe Edit, OmniScriptum Publishing Group, Mauritius, Riga, Berlin.
Invenții acordate și publicate: (ca autor) Brevet România Nr. 70367/1979 „Coloană de extracție de laborator”, titular Inst. „P. Poni” Iași; Brevet România Nr. 73234/1979 „Dispozitiv pentru încălzirea fluidelor în conducte”, titular Inst. „P. Poni” Iași; Brevet România Nr. 74666/1980 „Filtru nuce”, titular Inst. „P. Poni” Iași; (ca prim autor) Brevet România Nr. 87095/1984 „Extractor cu discuri rotative”, titular Inst. „P. Poni” Iași; Brevet România Nr. 100220/1989 „Filtru nuce cu descărcare interioară”, titular Combinatul Chimic Făgăraș; (în colaborare) Tudose Radu ș.a., Brevet România Nr. 76211/1976 „Mașină pentru tăiat fibre”, titular Inst. „P. Poni” Iași; Tudose Radu & Zăinescu Cristian, Brevet România Nr. 64611/1977 „Evaporator cu film subțire”, titular Într. de Utilaj Chimic Făgăraș; Tudose Radu ș.a., Brevet România Nr. 74918/1998 „Instalație de obținere a fibridelor”, titular Inst. „P. Poni” Iași; Tudose Radu ș.a., Brevet România Nr. 98002/1987 „Evaporator cu film subțire agitat mecanic”, titular Inst. Politehnic Iași.