― prin care dantura lui nu era expusă, clipind des în acel moment. „Ai o firmă de catering
și cerșești zahăr prin vecini? Oh, te rog, Stefan, nu puteai să apelezi la o cu totul altă scuză penibilă de-a ta?” Își arcuiește acesta o sprânceană, lipind-o pe Amelie mai mult de el.
