━ Care, o ia gura pe dinainte, mărturisind: „Asta cred că depăşeşte pragul de vecin-vecină..”
constată neliniştită, însă cu un iz amuzat, un zâmbet sfios luând naştere odată cu admiterea ideii respective, drept gest nervos având să-şi strecoare fugitiv o şuviţă inexistentă în spatele urechii.
