254 poze   1578 vizite

A Jucători de Ardeal Standard

Porumbeii jucători ardeleni

Se mai numesc porumbei jucători de Ardeal (Erdelyi buko sau Siebenburger Purzler), rotitori de Cluj (Kolozsvari buko) şi porumbei jucători clujeni (Kolozsvari veto sau bukazo). Rasa era crescută încă din veacul trecut, la Braşov, Sighişoara, Huedin, dar mai ales la Cluj. Gustav Prutz, în clasica să opera scrisă în 1884 o aminteşte pe scurt sub denumirea de Rasa transilvăneana (Siebenburger-Race), dar prima descriere a rasei îi aparţine lui G. Fazakas şi datează din 1920. Mai târziu, Fr. Laszloffy o descrie în revistă, Avicola’’, anul 1932, sub denumirea de Învârtitori Ardeleneşti. Gh. A. Ştefănescu, M. Bălăşescu şi V. Severin, în volumul II al tratatului, Avicultura’’, descriu pe scurt rasa sub denumirea de porumbei jucători clujeni.
Toate descrierile amintite mai sus nu se ocupa însă de originea rasei. La început, aceşti porumbei, cu caractere externe diferite, erau crescuţi în mai multe oraşe. Astfel la 1900, în crescătoriile din Braşov, rasa veche a jucătorilor ardeleni (Siebenburgische Purzel) era o pasăre zveltă, înalta în picioare, moţată sau nemoţată, cu cioc mijlociu ca mărime şi inelele în jurul ochilor puţin pronunţate (înguste). Cam în aceeaşi perioadă în primul deceniu al secolului nostru dintre toate rasele ardelene era apreciată şi căutată cel mai mult la Cluj, rasa lui Tuka, după unii a lui Tuko (?), de talie mică, cu cioc scurt, ochi albi, coada puţin mai lungă şi aripile trenate. Erau porumbeii, tărcaţi’’ pe negru şi pe roşu, şi anume: pe fond negru sau roşu, pe toată suprafaţa corpului aveau pete albe, uniform repartizate (, bobat ’’), iar pe gât purtau un left semilunar alb; la baza aripilor, câţiva fulgi albi formau, rozetă’’, iar remigele primare erau tărcate. După părerea lui Laszloffy, strămoşii acestei rase au fost aduşi din Braşov de crescătorul clujean Tuka.
Chiar în zilele noastre în crescătoriile din Cluj se pot recunoaşte două tipuri fundamentale ale jucătorilor ardeleni, selecţionate la Cluj în urmă cu 4-5 decenii: rasa lui Lupinger, reprezentată prin păsări cu talie mare, aproape grosolane şi rasa lui Kacsur, caracterizată prin talie mai mică, aspect graţios şi aripi trenate.
Standardul jucătorilor ardeleni a fost elaborat de o comisie de specialişti a Asociaţiei Crescătorilor de Animale Mici din Cluj, la 21 mai 1955, şi aprobată de Conferinţa Interregională a Asociaţiilor Crescătorilor de Animale Mici din R.P.R, ţinută la Cluj în zilele de 4-5 iunie 1955. După acest standard, jucătorii ardeleni au: talie mijlocie spre mică, corpul cu forme mai îndesate, capul rotunjit, fruntea, creştetul şi ceafa bombate, picioare mici. Se cunosc varietăţi cu şi fără moţ. Ciocul este scurt, gros, cu vârf neascuţit şi baza foarte largă şi alb la toate varietăţile.
Umflaturile de la baza ciocului sunt puţin pronunţate, netede şi albe. Ochii sunt albi, fără puncte roşii pe iris şi înconjuraţi de gene duble sau triple, netede, galben-palide (geana moartă). Gâtul este de lungime mijlocie, purtat uşor oblic dinainte înapoi, cu extremitatea superioară mai subţire şi cea inferioară mai groasă şi bărbia scobită. Pieptul este larg şi bombat, uşor ieşit în afară, spinarea scurtă, mai lată la umeri şi strâmtată treptat spre coada, cu linia dorsală oblică dinainte înapoi, abdomenul uşor bombat, cu direcţie oblică dinainte înapoi. Aripile sunt puţin strânse de corp, cu vârfurile purtate sub coadă, fără să ajungă la sol; chiar dacă nu sunt purtate sub coadă, vârfurile aripilor nu se întretaie deasupra cozii. Coada, compusă din 12 rectrice, purtată strâns, de lungime mijlocie, continua linia spinării. Picioarele sunt scurte şi neîncălcate.
După culoarea penajului, deosebim varietăţi unicolore şi tărcate. Varietăţile unicolore sunt negre, roşii, galbene, ciocolatii, cenuşiii şi albe curat. La toate acestea penajul de la baza ciocului până la vârful cozii, trebuie să fie uniform colorat, intens şi lucios.
Varietăţile tărcate au, pe fond colorat, o brezătura albă de la baza umflaturilor nazale până la creştetul capului. De la ceafă, porneşte spre stânga şi spre dreaptă un left alb în formă de semiluna numit, coroană, care se întinde spre marginile şi pe fata anterioară a gâtului. Abdomenul de la cap până la coada este bobat (pestriţ). Spinarea, de asemenea des bobată, prezintă spre baza gâtului, pe fond colorat, o pată albă triunghiulară numită, inimă’’. Spre cotul anterior aripa poartă o rozetă formată din 4-5 fulgi albi. Primele 3-5 remige primare sunt colorate, iar în rest remigele colorate alternează în mod regulat cu cele albe. Culoarea ghearelor variază în funcţie de culoare remigelor primare. Variaţiile tărcate cunoscute sunt: negre, roşii, galbene, ciocolatii, cenuşiii şi argintii.
Tărcaţii dau patru feluri de pui: albi curaţi cu ochii negri, unicolori, tărcaţi asemănători părinţilor şi pătaţi. Puii albi şi unicolori proveniţi din tărcaţi, scot la rândul lor pui tărcaţi asemănători bunicilor.
Tărcaţilor aparţin şi varietăţile tricolore şi cvadricolore. Aşa sunt de exemplu, tărcaţii pe negru cu coada galbenă, tărcaţii pe galben cu aripi roşii, tărcaţii pe negru cu piept galben sau roşu. Tărcaţii cvadricolori au pe fondul alb al penajului, pete roşii şi galbene pe gât, pe spinare şi pe aripi, iar pe coada, pe abdomen şi pe spinare au pete negre.
Durata zborului e de 2-3 ore, cu tumbe dese. În ultimele decenii, numeroşi amatori practica creşterea în voliere, obţinând porumbei de ornament cu aptitudini reduse de zbor şi de joc.

Comentarii album • 0
Acest album nu are incă nici un comentariu.
Trimite mesaj Înapoi Nu poți trimite un mesaj fără conținut! Nu este permisă folosirea de cod HTML in mesaje. Mesajul nu a fost trimis din motive de securitate. Va rugam sa ne contactati prin email pe adresa office@sunphoto.ro Mesajul nu a fost trimis din motive de posibil spam. Va rugam sa ne contactati prin email pe adresa office@sunphoto.ro Mesajul nu a fost trimis din motive de posibil spam. Ati trimis prea multe mesaje in ultimul timp. A apărut o eroare în timpul trimiterii mesajului. Vă rog încercați din nou. Mesajul a fost trimis.