╰Almost// the saddest word. Capitolul 1. Sentimentele față de el dispăruseră de ceva timp, doar că viziunea mea, atunci, era greșită și aveam falsa impresie că îl iubesc. 22 Decembrie 2017 este ziua în care m-am simțit, după multe luni bune, liberă. Scăpasem din colivie, fiind detașată complet de cel care m-a manipulat în tot acest timp. Fiecare griji, fiecare teamă, fiecare îngrijorare, fiecare presiune.. totul se evaporase în momentul în care am realizat toate astea. Iar atunci am început să mă simt fericită.
Era a treia seară consecutivă, în care trebuia să mă văd cu prietenul meu cel mai bun, omul care la bine și la rău mi-a fost alături și m-a ajutat întotdeauna cu o vorbă bună. Realizasem cât de mult îl iubeam, chiar dacă mereu am încercat să îmi reprim sentimentele față de el. Eram pregătită să dăm o șansă reală relației noastre. Am căzut amândoi de acord să ieșim la o scurtă plimbare prin cartier, iar eu, ca de fiecare dată, îl așteptam la mine în fața blocului, pe scări. Când l-am văzut, mi s-a umplut sufletul de fericire și ochii pun pariu că îmi străluceau. Ne-am îmbrățișat ca și cum nu ne-am fi văzut de o eternitate, ca și cum ziua de mâine nu mai avea să se întâmple. Cam toată discuția a fost basic, dar o simplă propoziție m-a trântit la pământ cu o forță inexplicabilă.
Imediat după ce a trimis un mesaj, și-a ridicat ochii din telefon și m-a privit fix. ─ ❝Trebuie să-ți spun ceva.❞ Atunci am știut că nu o să îmi placă ce aud. ─ ❝Am prietenă.❞ Deși a spus asta cu un zâmbet pe față, am simțit o ușoară urmă de regret în vocea lui. Știți momentul ăla când ești atât de aproape de ceva ce îți dorești și fix pe ultima sută de metri se întâmplă câte un incident care te impedică să pui mâna pe el? Din păcate, atunci m-a lovit bunătatea și m-am aruncat pe mine în ultimul sertar, doar pentru că îl voiam pe el fericit. Nu m-a lăsat inima să îi răpesc asta, așa că doar i-am spus cât de mult mă bucur pentru el și că îi doresc tot binele. ─ ❝Sper să fie exact ce îți dorești, Lucas.❞ În interiorul meu, eram într-un ocean de lacrimi.
「Bună. Mereu am vrut să scriu ceva, orice, iar azi în sfârșit am avut curajul să fac asta. Dacă capitolul ăsta va primi aprecieri, chiar și critici constructive din partea voastră, eu o să continui să scriu. Așa că aștept cu mare drag părerile voastre. Orice comentariu e bine-venit. Îmi cer scuze dacă nu e tocmai cum trebuie, dar sunt nouă la așa ceva și sper cu timpul să mă îmbunătățesc. Tot ce am scris aici sunt întâmplări reale, iar dacă stați pe aproape, la un moment dat totul o să prindă contur și o să înțelegeți mai bine povestea. P.S.//Numele personajelor o să fie schimbate, iar unele detalii o să difere. Vă îmbrățișez! ♡
Buna.Chiar ai talent si imi place foarte mult cum scrii.Cumva ma regasesc in povestea ta,fiindca la fel si eu era sa ma indragostesc de prietenul meu cel mai bun,dar nu am putut fi cu el fiindca e fratele meu de cand suntem mici si astfel l-as fii pierdut.Imi redai exact sentimentele.Mult succes in continuare!
Doamne, de cand n-am mai vazut genul asta de albume pe Sun. Iti spun ca mie personal imi place mult ce-am citit si ma bucur ca ai un cont de genul asta, pe care sper sa-l cresti. Mi-ar placea sa te vad si pe Wattpad, eu te-as urmari. Also, big like si pentru pisica <3
Trimite mesajÎnapoiNu poți trimite un mesaj fără conținut!Nu este permisă folosirea de cod HTML in mesaje.Mesajul nu a fost trimis din motive de securitate. Va rugam sa ne contactati prin email pe adresa office@sunphoto.roMesajul nu a fost trimis din motive de posibil spam. Va rugam sa ne contactati prin email pe adresa office@sunphoto.roMesajul nu a fost trimis din motive de posibil spam. Ati trimis prea multe mesaje in ultimul timp.A apărut o eroare în timpul trimiterii mesajului. Vă rog încercați din nou.Mesajul a fost trimis.
Also, big like si pentru pisica <3